Femeia plângătoare din Putten: A WWII Nazi Crime Story

Recenzii ale cititorilor

The Weeping Woman of Putten este un roman de ficțiune istorică plasat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, axat pe situația dificilă a unui oraș olandez, Putten, după represaliile naziștilor împotriva luptătorilor din rezistență. Protagonista, Janneke, o asistentă medicală, este hotărâtă să își ajute comunitatea să se refacă și să își găsească membrii familiei dispăruți, înfruntând provocări personale semnificative pe parcurs. Cartea este lăudată pentru contextul său istoric bine documentat, dezvoltarea personajelor și profunzimea emoțională.

⬤ Bine scrisă și plăcută de citit.
⬤ Personaje bine dezvoltate care evocă empatia.
⬤ Tranziții eficiente între punctele de vedere ale personajelor.
⬤ Cercetarea istorică amănunțită conferă autenticitate.
⬤ Poveste captivantă, convingătoare și ușor de urmărit.
⬤ Oferă un comentariu emoționant asupra curajului și rezistenței umane.
⬤ Include fotografii ale orașului din acea perioadă.

⬤ Unii cititori au considerat că scrisul este uneori prea simplist.
⬤ Descrierea torturii și a morții, deși realistă, poate fi tulburătoare pentru unii cititori.
⬤ Greutatea emoțională a poveștii poate fi greu de suportat pentru cititorii sensibili.

(pe baza a 13 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Weeping Woman of Putten: A WWII Nazi Crime Story

Conținutul cărții:

Pentru cei care nu o cunosc, este doar o statuie de gresie albă. Îmbrăcată în haine tradiționale regionale, ea strânge o batistă în mâna dreaptă și supraveghează șase sute de mici pătrate cu gard viu de plop, perfect îngrijite.

Pentru cei care o cunosc, ea reprezintă o văduvă, o mamă, o soră, un copil, o mătușă sau o bunică în doliu pentru bărbații care nu s-au mai întors după război, lăsând un gol imens în existența lor, în comunitatea lor și în viața lor. Janneke, asistentă medicală, dar și curier al rezistenței, ne poartă capitol cu capitol prin desfășurarea uneia dintre cele mai mari crime naziste din Olanda spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, când, ca represalii pentru un atac al rezistenței asupra unui automobil german, majoritatea bărbaților din oraș au fost transportați în Germania pentru a muri de foame în lagărele de muncă germane.

Multe case din sat au fost incendiate, lăsând femeile și copiii, nu numai fără soți și tați, dar și fără adăpost. Va ajuta oare cunoașterea acestei povești generațiile viitoare să înțeleagă inutilitatea războiului și toată durerea și suferința pe care le provoacă?