Fenomenologia și gândirea istorică: Istoria sa ca practică

Titlul original:

Phenomenology and Historical Thought: Its History as a Practice

Conținutul cărții:

Volumul începe cu ceea ce au în comun istoricii și istoriografii fenomenologici contemporani. Adică înțelegerea faptului că temporalitatea este nucleul judecății umane care condiționează în formele sale modul în care asistăm și judecăm conștient fenomenele.

Pentru fiecare istoric sau istoriograf fenomenologic, toată istoria este un eveniment, un interval de timp. Acest interval de timp nu este exterior individului, ci mai degrabă formează conținutul și structura fiecărei judecăți a persoanei. Este logica folosită de individ pentru a structura fenomenul asistat.

În loc ca fenomenul să fie văzut ca ceva exclusiv extern, fenomenologii îl înțeleg ca fiind și al conștiinței și gândirii noastre imediate. Astfel, metoda fenomenologică discerne orice judecată ca fiind bazată pe intervalul de atenție al fiecăruia față de fenomenele interioare sau exterioare...

Există o intenționalitate a atenției. Cineva își intenționează propriile focare.

Atenția este durata temporală a acestei intenții. Volumul oferă un text care permite istoricilor contemporani, studenților absolvenți și chiar studenților de licență bine instruiți să înțeleagă atât istoria fenomenologiei ca metodă de cercetare, cât și practica contemporană a gândirii istorice și istoriografice fenomenologice.