The Figure of Knowledge: Conditioning Architectural Theory, 1960s-1990s
Este o provocare majoră să scrii istoria teoriei arhitecturale de după al Doilea Război Mondial fără a o reduce la câteva paradigme definitorii. Un efort impresionant de antologare în anii 1990 a cartografiat teoria arhitecturii în principal prin intermediul diverselor cadre teoretice utilizate, cum ar fi teoria critică, regionalismul critic, deconstructivismul și pragmatismul.
Cu toate acestea, contururile intelectuale ale ceea ce constituie teoria arhitecturii au fost în continuă schimbare. Prin urmare, este extrem de important să ne întrebăm ce fel de cunoaștere a devenit importantă în istoria recentă a teoriei arhitecturii și în ce mod figura de cunoaștere rezultată stabilește condițiile pentru argumentele reale prezentate.
Contribuțiile din acest volum se concentrează asupra factorilor instituționali, geografici, retorici și a altor condiționări. Astfel, ele examinează regulile tacite de angajament pe care teoria arhitecturală postbelică le-a atribuit.
Colaboratori: Matthew Allen (Allen Melbourne) Matthew Allen (Universitatea din Toronto), Karen Burns (Universitatea din Melbourne), Ole W. Fischer (University of Utah), Philip Goad (University of Melbourne), Hilde Heynen (KU Leuven), Rajesh Heynickx (KU Leuven), Paul Holmquist (Louisiana State University), Sandra Kaji-O'Grady (University of Queensland), Peter Lang (Royal Institute of Art, Stockholm), Andr Loeckx (KU Leuven), Sebastiaan Loosen (KU Leuven), Louis Martin (Universit du Qubec Montral), Joan Ockman (University of Pennsylvania), Carmen Popescu (ENSAB, Rennes), Ricardo Ruivo (Architectural Association, Londra), Andrew Toland (University of Technology Sydney).
Carte electronică gratuită disponibilă la Biblioteca OAPEN, JSTOR și ProjectMuse.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)