Fiica Derelict

Recenzii ale cititorilor

Cartea conține poezii sincere și de o frumusețe tulburătoare, care rezonează diferit cu cititorii în funcție de starea lor de spirit. Mulți cititori își exprimă dorința de a relua cartea de mai multe ori, indicând profunzimea și complexitatea lucrării.

Poezii de o frumusețe obsedantă, oferă interpretări diferite în funcție de starea de spirit, încurajează relectura.

Nu au fost raportate potențiale dezavantaje ale cărții.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Derelict Daughter

Conținutul cărții:

„The Derelict Daughter m-a prins de gât în primele trei rânduri: 'L-am dezgropat pe fratele meu / și l-am sprijinit de umărul meu, / greutatea lui ca un sac de mâncare pentru câini'. Această culegere sfârâie și scânteiază, electrizată de durere și violență, încărcată de sinuciderea unui frate, de moartea unui tată, de destrămarea unei mame. Aici, trecutul este ca un vis prea real care nu se termină, dar poemele sunt atât de minunate, încât, în ciuda întunericului, trebuie să recunosc: nu am vrut să mă trezesc din el.” -- MAGGIE SMITH

Colecția de poezii de debut a lui Brittney Scott este excepțională: curajoasă, feroce și inteligentă. Foarte, foarte inteligentă. „Adesea sunt deja moartă, moartea s-a terminat deja”, spune ea în «Vremea viselor». Aceste poezii ne conving că ea spune adevărul. În același timp, modalitățile ei de a unifica un poem sunt sofisticate și inventive. Citesc multe colecții în fiecare an, dar nu am citit niciodată una atât de plină de sentimente sau atât de inteligentă în privința sentimentelor precum Fiica abandonată, care este abandonată doar prin faptul că se salvează singură. Ea este o voce nouă și strălucitoare și trebuie să o ascultăm. -- KELLY CHERRY

Poemele din prima colecție a lui Brittney Scott, The Derelict Daughter, sunt pline de munca străveche de a fi martor, adâncimea emoțiilor părând fără sfârșit. Aici, dragostea, furia, durerea, nisipul și tandrețea coabitează într-un peisaj de rulote, dormitoare, centre de detenție pentru minori, șanțuri de pe marginea drumului, sex, corp și pădure, toate împletite de ecologia profundă a atenției lui Scott, care vorbește în sus și înăuntru și prin și în afară în propoziții îndrăznețe, texturate și pline de o cenușăreasă de registre în care abandonul este confruntat neîncetat. „Trăiesc în interiorul morții fratelui meu”, scrie Scott într-un poem. „Absența este singura culoare reală”, scrie ea în altă parte. Această culoare și această trăire, atât de prezente în cartea de debut a lui Scott, mi-au provocat fiori multipli prin gât și pe șira spinării. Citiți-o, citiți-o din nou și apoi împărtășiți-o cu prietenii voștri. -- THORPE MOECKEL