Fiica prodigioasă a imigrantului

Recenzii ale cititorilor

„Fiica risipitoare a imigrantului” de Lucia Cherciu este o colecție de poezii puternică și evocatoare, care abordează teme legate de identitate, imigrație și memorie. Poemele explorează emoțiile complexe asociate cu părăsirea patriei natale, dorința de legătură cu familia și moștenirea, precum și experiențele unice ale vieții între culturi.

⬤ Imagini bogate și profunzime emoțională
⬤ explorarea pătrunzătoare a experiențelor imigranților
⬤ poezii frumos scrise și lirice
⬤ rezonează cu propriile povești ale cititorilor
⬤ copertă uimitoare
⬤ promovează reflecția asupra istoriei personale și identității culturale.

Temele pot rezona mai mult cu cei familiarizați cu experiențele imigranților, ceea ce ar putea limita un apel mai larg; unii cititori ar putea găsi stilul introspectiv provocator sau mai puțin accesibil.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Immigrant Prodigal Daughter

Conținutul cărții:

Immigrant Prodigal Daughter de Lucia Cherciu știe cum să "se lupte / cu gravitatea gramaticii", împletind rădăcinile autoarei în România și viața ei în New York. Nu este o muncă ușoară, dar există abundență și aici - de la livezile în care bunicul a altoit trei tipuri de mere pe un singur trunchi, la pomii fructiferi pe care poeta îi plantează mai târziu în timpul izolării. Darurile acestor poeme nu sunt ostentative, ci profunde, precum perna de la priveghiul unei bunici. Ni se reamintește că acasă este deopotrivă durere și primire, distanță și iertare. Ce dar, atunci, să ajungem la masa acestor poeme, bogată în "supe de nuntă, cocoși prăjiți, conserve de cireșe, // sucuri și sosuri care stropesc bucătăria unui bucătar harnic.".

-Laura Donnelly, autoare a cărții Midwest Gothic.

Immigrant Prodigal Daughter de Lucia Cherciu evocă în mod viu trecutul ei românesc. Poemele ei explorează dorul de casă și pierderea, exemplificate prin obiceiul românesc de a dărui lucrurile unui mort. Datul devine imaginea în oglindă a pierderii ("Păstrăm doar ceea ce dăm"), iar limba devine oglinda în care trecutul iubit poate fi încă văzut. "Dorul de casă, dorul" este contrabalansat și în cele din urmă depășit de generozitatea izbăvitoare a vorbitoarei. Bucuria ei de a dărui, de a-și îngriji grădina, de a scrie aceste poezii, vindecă ruptura dintre lumi: "Dacă bunicile mele mă pot vedea / ele recunosc florile tinereții lor" ("Privilegiul apei").

-Barbara Ungar, autoare a cărții Save Our Ship.

Immigrant Prodigal Daughter este o plângere tandră pentru o țară lăsată în urmă, dar ce este o țară? Este cântec de doine, caise și levănțică. Este capoate, cămășile negre purtate de femeile vechi din România. În mijlocul senzualității bogate a memoriei, poeta se ia la întrebări. A lăudat destul? A făcut prea mult? Nu destul? "Mi-am luat copilul / de lângă mama" scrie Cherciu, și totuși ceea ce cititorul simte copleșitor alături de vulnerabil.

Autoîntrebarea este un cântec de dragoste pentru familie și o odă pentru ancestralitate.

-Jessica Cuello, autoarea cărții Liar.