Fiica salvamontistului

Recenzii ale cititorilor

Cartea o urmărește pe Amy Appleton, în vârstă de nouă ani, în timp ce navighează prin viață după dispariția tatălui ei în timpul unei operațiuni de salvare pe mare, atingând teme legate de apartenență și familie. Prin intermediul scrisorilor detaliate de la tatăl ei, Amy află despre experiențele acestuia ca salvamar, precum și despre luptele mamei sale cu sănătatea mintală. Povestea împletește mai multe teme, inclusiv căutarea apartenenței și precaritatea vieții, evidențiind creșterea lui Amy în mijlocul unor circumstanțe dificile.

Cartea oferă începuturi palpitante, detalii bine documentate despre coasta North Norfolk și o poveste atașantă despre maturizare. Cititorii apreciază explorarea dinamicii familiale și a apartenenței, cu teme relatabile pentru publicul tânăr. Scrisorile tatălui lui Amy adaugă profunzime narațiunii, oferind o perspectivă asupra caracterului său și a pericolelor meseriei sale.

Unii cititori consideră că firele multiple și personajele secundare detaliate sunt tangențiale și inutile, ceea ce ar putea deturna din povestea principală. Există critici conform cărora, în ciuda unui final aparent fericit, Amy încă se simte în derivă. În plus, în timp ce narațiunea este informativă, unii s-ar putea aștepta la mai mult suspans sau tragedie având în vedere premisa.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Lifeboatman's Daughter

Conținutul cărții:

Tatăl meu a dispărut a doua zi după ce a salvat-o pe tânără, adică a doua zi după ce a fost 9 ani. Așa începe Amy Appleton să povestească despre cum a crescut ca fiică de salvamar pe coasta nordică a Norfolkului, în timp ce încearcă să deslușească evenimentele din acea noapte fatidică, 31 martie 2001.

Călătorim alături de ea în această poveste, uneori blândă, alteori nu, a maturizării, în timp ce ea este martoră la triumfurile, emoțiile, trădările, terorile și tragediile vieții trăite în apropierea imprevizibilei mări. Ea găsește alinare în locuri neașteptate și din întâlniri neașteptate.

Se teme pentru tatăl ei, îi urmărește pe adulții din jurul ei, se găsește prea des ca un ascultător involuntar la uși, un observator dezorientat, căutându-și locul în lume, întrebându-se, învățând pe măsură ce se îndreaptă spre a-și croi propria cale, găsindu-și propriul drum în timp ce se apropie de ziua de naștere a vieții sale....