Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea oferă o explorare captivantă a vieții surorilor Curzon și a clasei superioare britanice în timpul și după cel de-al Doilea Război Mondial. Este bine documentată și oferă o perspectivă asupra relațiilor lor, a societății și a impactului bogăției lor. Cu toate acestea, unii cititori au găsit narațiunea inegală, în special spre final, și au simțit că se adresează mai mult publicului englez, uneori lipsind contextul mai larg pentru cititorii internaționali.
Avantaje:⬤ Perspective fascinante asupra vieților din clasa superioară
⬤ bine documentat
⬤ stil narativ captivant
⬤ oferă o perspectivă unică asupra figurilor istorice
⬤ teme relatabile despre natura umană și normele societății
⬤ detalii interesante despre criza abdicării și ducele de Windsor.
Dezavantaje:⬤ Ritmul devine grăbit spre final
⬤ poate fi lipsit de context pentru cititorii ne-englezi
⬤ repetitiv în unele zone
⬤ unii cititori au simțit că a trecut cu vederea detalii istorice semnificative
⬤ anumite evoluții ale personajelor și relațiile nu sunt explorate în profunzime.
(pe baza a 162 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Viceroy's Daughters
Conținutul cărții:
Viața celor trei fiice ale lordului Curzon: fermecătoare, bogate, independente și încăpățânate.
Irene (născută în 1896), Cynthia (născută în 1898) și Alexandria (născută în 1904) au fost cele trei fiice ale lordului Curzon, vicerege al Indiei în perioada 1898-1905 și, probabil, cel mai mare și mai sigur de sine servitor imperial pe care l-a avut vreodată Marea Britanie.
După moartea soției sale americane, fabulos de bogată, în 1906, hotărârea lui Curzon de a controla fiecare aspect al vieții fiicelor sale, inclusiv banii care le reveneau de drept, le-a determinat pe rând să se revolte împotriva tatălui lor. Cele trei surori au fost în centrul lumii rapide și strălucitoare a anilor '20 și '30.
Irene, o muziciană intensă și o vânătoare pasionată de vulpi, a avut aventuri amoroase în fascinantul platou de vânătoare Melton Mowbray. Cynthia („Cimmie”) s-a căsătorit cu Oswald Mosley, căruia i s-a alăturat mai întâi în Partidul Laburist, unde a devenit ea însăși un parlamentar popular, înainte de a-l urma în fascism. Alexandra („Baba”), cea mai tânără și mai frumoasă, s-a căsătorit cu Fruity Metcalfe, cel mai bun prieten al Prințului de Wales. La moartea prematură a lui Cimmie, în 1933, Baba s-a aruncat într-o aventură lungă și pasională cu Mosley și într-o legătură cu ambasadorul lui Mussolini la Londra, contele Dino Grandi, bucurându-se în același timp de devotamentul romantic al ministrului de externe, Lord Halifax. Surorile văd fascismul britanic din culise, sosirea lui Wallis Simpson și începutul vieții conjugale a familiei Windsor. În timpul războiului, se stabilesc la „Dorch” (hotelul Dorchester) pentru a face fapte bune. La sfârșitul vieții lor extraordinare, Irene și Baba au devenit, mai degrabă în mod improbabil, piloni ai instituției, Irene fiind numită unul dintre primii Life Peers în 1958 pentru activitatea sa în cadrul cluburilor de tineret.
