Filarmonica din New York: De la Bernstein la Maazel

Recenzii ale cititorilor

Cartea „The New York Philharmonic: De la Bernstein la Maazel” de John Canarina oferă o cronică cuprinzătoare și captivantă a istoriei Filarmonicii din New York pe parcursul a aproximativ cincizeci de ani. Cartea este plină de informații personale, anecdote și documente substanțiale, ceea ce o face o resursă valoroasă atât pentru iubitorii de muzică, cât și pentru cercetători. Cu toate acestea, unii cititori consideră că anumite secțiuni sunt monotone și lipsite de profunzime în ceea ce privește dinamica și politica internă a orchestrei.

⬤ Expunere pătrunzătoare și bine documentată a istoriei Filarmonicii din New York.
⬤ Observațiile personale ale autorului și ale membrilor orchestrei îmbunătățesc narațiunea.
⬤ Un stil de scriere captivant, ingenios și ușor de citit.
⬤ Bogat documentat cu fapte privind spectacolele și dirijorii.
⬤ Frumoasă prezentare cu fotografii care completează textul.

⬤ Unele secțiuni pot părea ca o listă monotonă de spectacole și evenimente.
⬤ Lipsă de profunzime în discutarea subtilităților politice și a dinamicii personale din cadrul orchestrei.
⬤ Inexactități ocazionale ale faptelor semnalate de cititori.
⬤ Unii cititori au comparat-o nefavorabil cu lucrările anterioare despre orchestră.

(pe baza a 11 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The New York Philharmonic: From Bernstein to Maazel

Conținutul cărții:

Filarmonica din New York, de la Bernstein la Maazel continuă povestea celei mai vechi orchestre din America, așa cum este relatată în cartea lui Howard Shanet, Philharmonic: A History of New York's Orchestra. Acel volum s-a încheiat cu sezonul 1970-71, chiar înainte de sosirea lui Pierre Boulez ca director muzical.

Evident, multe s-au întâmplat de atunci. Această carte începe însă cu o retrospectivă a ultimilor ani controversați ai mandatului lui Dimitri Mitropoulos și cu ascensiunea lui Leonard Bernstein la conducerea muzicală. După ce a fost dirijor asistent al Filarmonicii în timpul mandatului lui Bernstein și, de atunci, un observator inveterat al Filarmonicii, autorul aduce câteva idei personale în poveste, precum și momente de umor.

O subtemă a cărții se referă la modul în care Filarmonica și directorii săi muzicali au fost tratați de presa din New York, în special de Times. Atacurile lui Howard Taubman la adresa lui Mitropoulos, ale lui Harold Schonberg la adresa lui Bernstein și ale lui Donal Henahan la adresa lui Zubin Mehta sunt toate abordate aici, la fel ca și scrierile diverșilor critici despre acești și alți dirijori, precum și despre orchestra însăși.

Filarmonica din New York este singura orchestră care a întreprins vreodată un turneu în străinătate exclusiv din inițiativa muzicienilor săi, fără beneficii sau sprijin din partea conducerii. Modul în care s-a ajuns la această situație este descris, la fel ca deschiderea Lincoln Center, concertele din parcuri, Promenade, Prospective Encounters, Rug Concerts, turneele și, bineînțeles, stagiunile cu abonament.

John Canarina arată cum Filarmonica din New York a trecut prin suișuri și coborâșuri extraordinare în această perioadă, rămânând în același timp o componentă vitală a vieții culturale din New York.