Filosofia exemplarității: Singularitate, particularitate și auto-referință

Titlul original:

The Philosophy of Exemplarity: Singularity, Particularity, and Self-Reference

Conținutul cărții:

Această carte oferă o perspectivă filosofică originală asupra exemplarității. Inspirată de lucrările ulterioare ale lui Wittgenstein și de teoria deconstrucției a lui Derrida, ea susține că exemplele nu sunt entități statice, ci mai degrabă oscilează între momente singulare și universale.

Există un consens larg potrivit căruia cazurile exemplare mediază între instanțele singulare și conceptele sau normele universale. În prima parte a cărții, Mcha susține că există un fel de diferență între exemplele singulare și exemplarele sau paradigmele generale. Fiecare exemplu este, în parte, și un exemplar, și viceversa. În plus, el dezvoltă o abordare paracompletă a logicii exemplarității, care ne permite să spunem despre un exemplar al lui X nici că este un X, nici că nu este un X. Acest paradox este structural izomorf paradoxului lui Russell și poate fi abordat în moduri similare. În a doua parte a cărții, Mcha prezintă patru studii istorice care exemplifică ideile dezvoltate în prima parte. Această parte începe cu Formele lui Platon, înțelese ca standarde/paradigme, înainte de a lua în considerare teoria judecății reflexive a lui Kant ca o explicație epistemologică generală a exemplarității. Aceasta este urmată apoi de analize ale momentului conceptual al particularității al lui Hegel și ale conceptului de paradigmă al lui Kuhn. Cartea se încheie prin discutarea ipotezei speculative conform căreia toate cunoștințele noastre se bazează pe paradigme, care, conform logicii exemplarității, nu sunt nici adevărate, nici false.

Filosofia Exemplarității va fi de interes pentru cercetătorii și studenții avansați care lucrează în filosofia limbajului, logică, istoria filosofiei și teoria literară.