Filosofia groazei

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă un amestec de perspective de groază și critici filosofice, dar suferă de o profunzime inegală în eseurile sale, unele fiind mai lămuritoare decât altele. Deși este accesibilă și provocatoare, anumite conexiuni cu filosofia pot părea superficiale pentru unii cititori.

⬤ Condiția a fost conform descrierii și livrarea a fost rapidă.
⬤ Eseuri provocatoare care sunt mai accesibile decât mă așteptam.
⬤ Evidențiază teme interesante privind groaza și viața de zi cu zi.
⬤ Conține perspective asupra psihologiei și filosofiei legate de groază.
⬤ Recomandat celor interesați să înțeleagă nuanțele a ceea ce îi sperie pe oameni.

⬤ Unele eseuri au legături slabe cu filosofia, conducând la analize superficiale.
⬤ Este posibil ca primele eseuri să nu ofere perspective mai profunde decât cele exprimate deja de filme.
⬤ Conexiunea generală cu seria ar putea părea fragilă pentru unii cititori.

(pe baza a 8 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Philosophy of Horror

Conținutul cărții:

Stând cu sufletul la gură, așteptând cu nerăbdare să vadă ce se va întâmpla în continuare, publicul horror tânjește după frica și exaltarea generate de o poveste terifiantă; anticiparea lor este palpabilă. Dar, de asemenea, răsuflă ușurat când acțiunea se termină, când își pot închide cărțile sau părăsi sala de cinema.

Fie că este serioasă, kitsch, înspăimântătoare sau ridicolă, groaza nu numai că trezește simțurile, dar ridică și întrebări profunde despre frică, siguranță, justiție și suferință. De la literatură și legende urbane la film și televiziune, capacitatea groazei de a emoționa a făcut-o parte integrantă din divertismentul modern. Thomas Fahy și alți doisprezece cercetători dezvăluie temele fundamentale ale genului în The Philosophy of Horror.

Examinând evoluția rolului groazei, autorii analizează lucrări precum Frankenstein (1818) al lui Mary Shelley, filmele de groază din anii 1930, romanele lui Stephen King, adaptarea lui Stanley Kubrick din The Shining (1980) și Psycho (1960) al lui Alfred Hitchcock. De asemenea, sunt examinate lucrări care au fost în mare parte ignorate în cercurile filosofice, inclusiv In Cold Blood (1965) de Truman Capote, Perfume (1985) de Patrick S skind și Narrow Rooms (2005) de James Purdy.

Analiza se extinde, de asemenea, la formele contemporane ale filmelor populare de groază și de "tortură-horror" din ultimul deceniu, inclusiv Saw (2004), Hostel (2005), The Devil's Rejects (2005) și The Hills Have Eyes (2006), precum și la popularitatea continuă a groazei pe micul ecran. The Philosophy of Horror celebrează elementele stranii, convingătoare și tulburătoare ale groazei, bazându-se pe abordări interpretative precum critica feministă, postcolonială, marxistă și psihanalitică.

Cartea invită cititorii să ia în considerare diversele manifestări și transformări ale ororii de la sfârșitul anilor 1700, sondând funcțiile sale sociale, culturale și politice în societatea de astăzi, avidă de media.