Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „Philosophy in the Flesh” de George Lakoff și Mark Johnson prezintă o revizuire semnificativă a filosofiei occidentale, susținând că procesele cognitive umane sunt fundamentate pe experiențe corporale și că viziunile filosofice tradiționale sunt depășite. În timp ce autorii oferă o perspectivă convingătoare asupra naturii gândirii abstracte și a cadrelor metaforice, recenziile reflectă un spectru de opinii cu privire la prezentarea și profunzimea cărții, echilibrând laudele pentru ideile sale inovatoare cu criticile privind lipsa de sprijin academic temeinic.
Avantaje:⬤ Livrare rapidă și experiență generală de lectură pozitivă.
⬤ Oferă o reevaluare crucială a fundamentelor filosofice, îmbinând știința și filosofia.
⬤ Stil de scriere clar și accesibil.
⬤ Perspective bogate asupra rolului metaforelor în cogniție și limbaj, ceea ce o face o lectură obligatorie pentru studenții de filosofie, psihologie și lingvistică.
⬤ Oferă idei transformative care pun la îndoială punctele de vedere tradiționale și provoacă un discurs atent.
Dezavantaje:⬤ Unele secțiuni sunt dense cu jargonul științelor cognitive, ceea ce poate descuraja cititorii mai puțin versați.
⬤ Critici privind lipsa citărilor academice riguroase și a dovezilor cuprinzătoare prezentate pentru a-și susține argumentele.
⬤ Textul a fost acuzat de aroganță pentru că pretinde o originalitate revoluționară fără a recunoaște suficient teoriile anterioare.
⬤ Versiunea Kindle are probleme de navigare și de formatare, ceea ce o face dificil de citit.
(pe baza a 59 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Philosophy in the Flesh
Conținutul cărții:
Cum sunt ființele umane? Cum este posibilă cunoașterea? Ce este adevărul? De unde provin valorile morale? Întrebări precum acestea au stat în centrul filosofiei occidentale timp de secole. În abordarea lor, filosofii au formulat anumite ipoteze fundamentale - că ne putem cunoaște propriile minți prin introspecție, că cea mai mare parte a gândirii noastre despre lume este literală și că rațiunea este neînsuflețită și universală - care sunt acum puse la îndoială de rezultatele bine stabilite ale științei cognitive. S-a demonstrat empiric că: Cea mai mare parte a gândirii este inconștientă. Nu avem acces conștient direct la mecanismele gândirii și ale limbajului. Ideile noastre trec prea repede și la un nivel prea profund pentru ca noi să le putem observa într-un mod simplu. Conceptele abstracte sunt în cea mai mare parte metaforice. O mare parte din subiectele filosofiei, cum ar fi natura timpului, moralitatea, cauzalitatea, mintea și sinele, se bazează foarte mult pe metafore de bază derivate din experiența corporală. Ceea ce este literal în raționamentul nostru despre astfel de concepte este minim și sărăcit conceptual. Toată bogăția provine din metaforă. De exemplu, avem două metafore reciproc incompatibile pentru timp, ambele reprezentându-l ca pe o mișcare în spațiu: în una este un flux care trece pe lângă noi, iar în cealaltă o dimensiune spațială de-a lungul căreia ne deplasăm. Mintea este întrupată.
Gândirea are nevoie de un corp - nu în sensul banal că ai nevoie de un creier fizic pentru a gândi, ci în sensul profund că însăși structura gândurilor noastre provine din natura corpului. Aproape toate metaforele noastre inconștiente se bazează pe experiențe corporale comune. Majoritatea temelor centrale ale tradiției filosofice occidentale sunt puse în discuție de aceste descoperiri. Persoana carteziană, cu o minte complet separată de corp, nu există. Persoana kantiană, capabilă de acțiune morală conform dictaturilor unei rațiuni universale, nu există. Persoana fenomenologică, capabilă să își cunoască mintea în întregime doar prin introspecție, nu există. Persoana utilitaristă, persoana chomskiană, persoana poststructuralistă, persoana computațională și persoana definită de filozofia analitică nu există. Atunci ce există? Lakoff și Johnson arată că o filosofie responsabilă față de știința minții oferă o înțelegere radical nouă și detaliată a ceea ce este o persoană. După ce descriu mai întâi poziția filosofică care trebuie să decurgă din luarea în serios a științei cognitive, ei reexaminează conceptele de bază ale minții, timpului, cauzalității, moralității și sinelui: apoi regândesc o serie de tradiții filosofice, de la grecii clasici la morala kantiană și la filosofia analitică modernă.
Ei dezvăluie structura metaforică care stă la baza fiecărui mod de gândire și arată cum metafizica fiecărei teorii decurge din metaforele sale. În cele din urmă, ei abordează două probleme majore ale filosofiei secolului XX: modul în care concepem raționalitatea și modul în care concepem limbajul.
