Filosofia prezentului

Recenzii ale cititorilor

Recenzile exprimă o opinie mixtă cu privire la carte, subliniind importanța acesteia în pragmatismul american și, în același timp, observând probleme legate de calitate și claritate. Unii laudă profunzimea filosofică, în timp ce alții critică opacitatea și starea fizică a materialului.

Cartea este considerată o lucrare filosofică semnificativă a lui Mead, o figură cheie în pragmatismul american. Ea abordează concepte importante din metafizică și sociologie. Unele exemplare au fost lăudate pentru că sunt în stare perfectă.

Multe recenzii menționează probleme legate de calitatea fizică a cărții, inclusiv pagini lipsă și duplicate, precum și cartea care se destramă după o singură lectură. În plus, materialul este considerat abstract și dificil de înțeles, ceea ce poate reprezenta o provocare pentru non-filosofi.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Philosophy of the Present

Conținutul cărții:

George Herbert Mead (1863-1931) a avut o influență puternică asupra dezvoltării pragmatismului american în secolul al XX-lea. El a avut, de asemenea, un impact puternic asupra științelor sociale.

Această carte clasică reprezintă filosofia lui Mead despre experiență, atât de centrală pentru perspectiva sa. Prezentul ca experiență unică este punctul central al acestei analize profunde a structurii de bază a temporalității și conștiinței. Mead subliniază caracterul inedit atât al prezentului, cât și al trecutului.

Deși știința se bazează pe presupunerea că prezentul este previzibil pe baza unei cunoașteri aprofundate a trecutului, experiența prezentului, spune Mead, este un moment absolut unic, comparabil cu niciun altul, iar atunci când a trecut, caracterul inedit al acestei experiențe unice este irevocabil.

Apariția noutății în cadrul ordinii raționale percepute a realității este miezul problemei pe care Mead o explorează. Prezentul, în cuvintele sale, este „evenimentul emergent...

ceva care este mai mult decât procesele care au condus la el și care, prin schimbarea, continuarea sau dispariția sa, adaugă pasajelor ulterioare un conținut pe care altfel nu l-ar fi avut”. Prezentul ca „sediu al realității” condiționează puternic viziunea noastră retrospectivă asupra trecutului, în aceeași măsură în care contribuie la modelarea viitorului. Noutatea fiecărei experiențe prezente ne determină să reconstruim experiențele anterioare pentru a da sens trecutului, despre care se presupune în mod natural că este cauza principală a ceea ce trăim în prezent.

Perspectiva noastră asupra realității este, prin urmare, relativă la condiționarea fiecărui eveniment nou și se schimbă continuu pe măsură ce efectele prezentului ne schimbă viziunea asupra trecutului și viitorului. Acest accent pus pe natura integrativă, holistică a realității, în care orice lucru trecut, prezent și viitor este o condiție a orice altceva, face ca filosofia lui Mead să fie extrem de relevantă pentru imaginea științifică actuală a unui univers cuantic, în care șansa și probabilitatea joacă un rol în apariția realității. De mare interes este și modul în care Mead își extinde analiza de bază a realității spațio-temporale la apariția minții și a conștiinței, ca o dezvoltare naturală a procesului evolutiv.

Această lucrare stimulantă și provocatoare atestă laudele lui John Dewey la adresa lui Mead ca fiind „cea mai originală minte în filosofia din America” a generației sale.