Filosofie și teurgie în Antichitatea târzie

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă o explorare riguroasă a filosofiilor antice și a teurgiei, concentrându-se în special asupra rădăcinilor lor în tradițiile mesopotamiene, egiptene și grecești. Este foarte apreciată pentru profunzimea și abordarea sa academică, ceea ce o face o lectură atât provocatoare, cât și îmbogățitoare. Cu toate acestea, complexitatea sa poate fi descurajantă, necesitând cunoștințe de bază considerabile și răbdare.

⬤ Explorare aprofundată a filosofiilor și teurgiei antice.
⬤ Perspective autoritare asupra intersecțiilor dintre culturi precum Mesopotamia, Egipt și Grecia.
⬤ Resurse valoroase, inclusiv glosare care ajută la clarificarea termenilor complecși.
⬤ Potențial de învățare profundă și creștere intelectuală.
⬤ Foarte recomandat pentru studenții serioși de filosofie și religie.

⬤ O lectură foarte provocatoare și densă, care necesită adesea lecturi multiple.
⬤ Presupune o cunoaștere preexistentă a mai multor culturi și religii antice.
⬤ Probleme gramaticale și de formatare ocazionale.
⬤ Poate fi percepută ca aridă sau inaccesibilă pentru cititorii ocazionali.

(pe baza a 16 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Philosophy and Theurgy in Late Antiquity

Conținutul cărții:

Filozofia antică, în forma sa originală orfico-pitagoreică și platonică, nu este doar un mod de viață în conformitate cu intelectul divin sau uman (nous), ci și calea transformării alchimice și a iluminării mistice obținute prin "moartea" inițiatică și restaurarea ulterioară la nivelul luminii divine. Pentru a folosi o altă imagine mitică, filosofia reface aripile sufletului și îl conduce pe iubitorul purificat de înțelepciune spre cer.

Ca mijloc de reintegrare și unificare spirituală, filosofia antică este inseparabilă de riturile hieratice. De aceea, acei cercetători care urmează ei înșiși calea anagogică a tradiției platonice sunt mai mult sau mai puțin ferm convinși că filosofia lor derivă, în ultimă instanță, din liturghiile și ritualurile templelor egiptene și mesopotamiene, reinterpretate și reînviate de neoplatonicieni sub numele de "teurgie" în antichitatea târzie. "Animația" teurgică a statuilor pare să fie una dintre principalele chei de înțelegere a modului în care diverse practici regale și sacerdotale, legate de serviciul ritual zilnic și de întâlnirea cu prezența divină în temple, s-au dezvoltat în mistica neoplatonică a antichității târzii.

Teoria tradițională a simbolismului stă încă pe fundamentul neoplatonic stabilit de Iamblichus, Proclus și Damascius. "Această carte stabilește în mod clar trei lucruri: că mitul tradițional (așa cum susțineau neoplatonicienii) este expresia simbolică a metafizicii, așa cum metafizica este exegeza mitului; că filosofia greacă nu a fost un "miracol" izolat, ci o reinterpretare a unor teme perene comune vechilor religii din Orientul Apropiat, Mesopotamia, India și, mai ales, Egipt; și că discursul filosofic platonic nu era decât o jumătate dintr-un întreg care includea o practică invocatorie/contemplativă cunoscută sub numele de "teurgie".

Nu era doar strămoșul filosofiei speculative occidentale, ci o askesis, o yoga - o cale de realizare (deși nu mai este o tradiție vie) demnă de a fi inclusă printre marile metode spirituale ale tuturor locurilor și timpurilor." Charles Uupton, autorul cărții Knowings "În această lucrare extrem de stimulantă și amplă, Algis Uzdavinys, bazându-se pe resursele uriașei sale cunoașteri, conduce teurgia neoplatonică înapoi la rădăcinile sale din Egiptul Antic, așezând astfel filosofia platonică într-un context nou și mai larg. Studenții neoplatonismului îi vor fi foarte îndatorați pentru acest lucru, iar tuturor cititorilor le va schimba semnificativ perspectiva asupra vieții. - Prof.

John M. Dillon, Trinity College, Dublin, autor al Middle Platonists.