Fir și imperiu: Transformarea pădurilor în China modernă timpurie

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Forestry in Dynastic China” de Ian Miller analizează evoluția practicilor forestiere în China din dinastiile Song până în dinastiile Qing, subliniind schimbările semnificative în gestionarea terenurilor, impozitarea și impactul noilor culturi agricole asupra despăduririlor. În timp ce studiul este lăudat pentru rigoarea metodologică și profunzimea analizei istorice, este criticat pentru lipsa detaliilor biologice despre copaci și pentru utilizarea greșită a terminologiei ecologice.

⬤ Studiu cuprinzător al practicilor forestiere în China dinastică.
⬤ Bine documentat cu ajutorul unei metodologii avansate de baze de date.
⬤ Evidențiază evoluția semnificativă a gestionării pădurilor și a proprietății funciare între dinastiile Song și Qing.
⬤ Oferă o perspectivă asupra contextului istoric al schimbărilor de mediu.

⬤ Lipsă de detalii biologice despre arbori și gestionarea acestora.
⬤ Abuz de terminologie ecologică, în special de termenul „biom”.
⬤ Ar putea beneficia de o colaborare mai interdisciplinară între istorici și oameni de știință.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Fir and Empire: The Transformation of Forests in Early Modern China

Conținutul cărții:

UN TITLU ACADEMIC REMARCABIL.

Dispariția pădurilor naturale din China este una dintre cele mai semnificative schimbări de mediu din istoria țării, adesea pusă pe seama cererii imperiale de cherestea. Istoria forestieră modernă timpurie a Chinei este privită de obicei ca un proces de secole de declin ecologic, culminând cu o criză socială și ecologică în secolul al XIX-lea. Împotrivindu-se acestei narațiuni a defrișărilor, Ian Miller prezintă creșterea plantațiilor de lemn între anii 1000 și 1700, când pădurile naturale au fost înlocuite cu cele antropice. Miller demonstrează că această formă de gestionare a pădurilor s-a bazat, în general, pe proprietatea privată, sub supravegherea și impozitarea relativ îndepărtată a statului. De asemenea, Miller se bazează pe studii de caz aprofundate privind construcția de nave și exploatarea forestieră imperială pentru a susține că acest peisaj nou nu a fost creat prin simple presiuni extractive, ci prin încercări de a încorpora complexitatea instituțională și ecologică într-un stat imperial unificat.

Miller folosește apariția pădurilor antropogene în sudul Chinei pentru a regândi atât cadrele temporale, cât și cele spațiale ale istoriei chineze și natura imperiului chinez. Deoarece modelele forestiere europene dominante nu se suprapun în mod clar cu lumea non-occidentală, istoria Chinei este adesea exclusă din conversațiile globale despre acestea; lucrarea lui Miller rectifică această omisiune și sugerează că, în unele moduri, sistemul forestier chinez ar fi putut funcționa mai bine decât instituțiile europene mai familiare.

Publicarea cu acces liber a acestei cărți a fost posibilă datorită unui grant din partea Fundației James P. Geiss și Margaret Y. Hsu.