Fit to Command: Conducerea regimentelor britanice în războaiele revoluționare și napoleoniene

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Titlul original:

Fit to Command: British Regimental Leadership in the Revolutionary & Napoleonic Wars

Conținutul cărții:

Comandanții de regiment și de batalion sunt probabil cea mai neglijată cohortă a armatei britanice din perioada războaielor revoluționare și napoleoniene. Istorisirile din secolul al XIX-lea tind să fie scrise de sus în jos, astfel încât deciziile generalilor comandanți aveau întâietate.

Comandanții de batalioane se aflau la baza acestui lanț și, prin urmare, nu erau văzuți decât rareori. În schimb, lucrările contemporane s-au concentrat pe o viziune ascendentă a istoriei, plasând memoriile soldaților de rând și ale ofițerilor inferiori în centrul acțiunii, iar pentru acești scriitori comandanții de batalion se aflau, în general, la marginea exterioară, rar văzută, a experienței lor regimentale.

Am rămas cu un vid documentar la nivelul ofițerilor de teren. Cu toate acestea, în acest vid, comandanții de batalioane - locotenenți-colonei și maiori - își asumau o sarcină foarte dificilă pentru care armata britanică nu reușea adesea să îi echipeze, nici intelectual, nici fizic. Nu numai că trebuiau să administreze o organizație de 1 000 de oameni sau mai mult, dar erau, de asemenea, responsabili de dirijarea tacticilor unităților mici pe câmpul de luptă, precum și de asigurarea unui leadership inspirat pentru oamenii lor. Majoritatea comandanților au fost nevoiți să-și învețe meseria la locul de muncă.

Exemple singulare de conducere excepțională a batalioanelor, precum Colborne la Waterloo, Stirling la Alexandria și Inglis la Albuera, scot în evidență calitățile necesare unui bun comandant de batalion. În schimb, impactul unui comandant slab poate fi dezastruos și, uneori, poate duce la cvasi-distrugerea unităților - cum a fost cazul 2/69th la Quatre Bras - sau aproape de mutilare, cum s-a întâmplat în cadrul 85th Foot în 1813.

Această carte încearcă să aducă în centrul atenției comandanții de batalioane din armata britanică în perioada 1793-1815 și să permită să se vadă evoluția lor - cum ofițerii de campanie din armata victorioasă a lui Wellington din Peninsula din 1814 erau mult mai bine echipați pentru rolurile lor decât omologii lor din Flandra în 1793.

Au existat și alte cărți care tratează funcționarea generală a armatei britanice din acea epocă, însă niciuna nu s-a concentrat exclusiv pe ofițerii de teren și pe contribuția acestora la conducerea unităților.