În Flesh of Leviathan, Chus Pato își modifică cadența pentru a înregistra, într-o formă lirică sumbră, adresarea directă a unei voci singulare care pare să iasă din timpul însuși.
În aceste poeme, lucrurile lumești sunt în mare măsură absente, iar cele prezente sunt iconice: păsări, ceruri, vânturi. Prin intermediul lor, Pato articulează posibilitatea de a gândi, străinătatea oricărui subiect care gândește, granițele care trebuie depășite pentru ca gândirea să avanseze și relația gândirii cu timpul, pe măsură ce omenirea se apropie - sau nu - de sfârșitul timpului.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)