Evaluare:
Cartea „Flying at the Edge” de Tony Doyle este o autobiografie detaliată și captivantă a unui distins pilot RAF, care acoperă experiențele sale din timpul Războiului Rece. Autorul se concentrează pe zbor, pe aspectele tehnice ale aviației și pe provocările cu care s-a confruntat în cadrul RAF, făcând din această carte o lectură captivantă pentru pasionații de aviație. Cu toate acestea, unii cititori au considerat că cartea ar fi putut beneficia de un accent mai mare pus pe zbor în detrimentul bătăliilor personale cu care s-a confruntat autorul.
Avantaje:Cartea oferă o relatare captivantă despre zbor, experiențe detaliate în RAF, perspective tehnice și o descriere sinceră a deficiențelor organizației în timpul Războiului Rece. Cititorii au lăudat stilul de scriere al autorului, umorul și natura captivantă a povestirilor sale. Acesta a fost considerat o lectură excelentă atât pentru profesioniștii din domeniul aviației, cât și pentru entuziaști, cu experiențe relatabile și o narațiune bine închegată.
Dezavantaje:Unii recenzenți au remarcat că accentul pus pe bătăliile și conflictele personale ale autorului în cadrul RAF a scăzut din plăcerea generală a povestirii. Câțiva cititori au menționat duplicări în scriere și au simțit că nu a fost neapărat cea mai bună carte disponibilă pe această temă.
(pe baza a 29 recenzii ale cititorilor)
Flying at the Edge: 20 Years of Front-line and Display Flying in the Cold War Era
Aceasta este autobiografia unui pilot de vânătoare remarcabil pe parcursul carierei sale de douăzeci de ani în cadrul Royal Air Force. Tony Doyle a zburat pentru prima dată în CCF, unde a absolvit un curs de zbor cu planorul și apoi o bursă de zbor foarte apreciată.
Acest lucru i-a deschis calea spre a se alătura RAF și a deveni pilot de vânătoare tactică pe orice vreme, pilotând de Havilland Vampires și Gloster Meteors. A excelat în acest domeniu și a fost detașat ca instructor de zbor și apoi ca Staff Instructor. Aceasta a fost epoca în care Jet Provost era aeronava standard de antrenament.
În 1962, a fost selectat să zboare cu echipa de acrobație aeriană Red Pelicans, nou formată, și și-a perfecționat abilitățile de pilot.
Tony s-a mutat la RAF Valley în timp ce noul Folland Gnat era introdus în rolul de antrenament. Această aeronavă micuță a fost oarecum o descoperire și, după rezolvarea mai multor probleme de proiectare, s-a dovedit a fi o aeronavă superbă, rapidă și agilă.
Publicul larg era nerăbdător să vadă această nouă achiziție a RAF, iar Tony a devenit pilotul său de prezentare, zburând la zilele porților deschise din Marea Britanie și Europa. În 1964, Tony s-a convertit la English Electric Lightning, singurul avion de vânătoare supersonic al Marii Britanii, cu o viteză maximă de peste Mach 2 și un plafon de 50.000 de picioare. În octombrie 1964, a fost detașat la Treble One Squadron din Wattisham, ca parte a forței de alertă cu reacție rapidă împotriva potențialelor atacuri ale bombardierelor rusești.
Încă o dată, a devenit pilotul de prezentare la joasă înălțime ales de Lightning și a făcut o demonstrație la Salonul aeronautic de la Paris din 1965. La scurt timp după aceasta, a fost nevoit să se ejecteze deasupra coastei nordice a Cornwallului, după ce o explozie a motorului i-a provocat pierderea controlului asupra eleronului. Această relatare fascinantă a zborurilor de linie și de prezentare prezintă în detaliu calitățile aerodinamice ale tipurilor pilotate, pericolele și avantajele acestora.
Există multe incidente care pun viața în pericol și succese care vor educa pe oricine este interesat de zborul la limită.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)