Formele lui Platon, matematică și astronomie

Titlul original:

Plato's forms, mathematics and astronomy

Conținutul cărții:

Opinia lui Platon conform căreia matematica deschide calea către filosofia sa a formelor este bine cunoscută.

Această carte încearcă să detalieze relația dintre matematică și filosofie, așa cum le-a conceput Platon, propunând că, în opinia sa, deși filosofia este cea care a venit cu conceptul de ființe, pe care le numește forme, și a subliniat importanța acestora, mai întâi pentru filosofia naturală și apoi pentru etică, lucrurile care se califică drept ființe sunt dezvăluite în mod incipient de matematică ca materii prime care trebuie prelucrate ulterior de filosofie (matematicienii, pentru a folosi comparația lui Platon din Euthedemus, nu inventează teoremele pe care le demonstrează, ci descoperă ființe și, asemenea vânătorilor care trebuie să predea ceea ce prind bucătarilor pentru a se transforma în ceva util, ei trebuie să predea descoperirile lor filosofilor). Chiar și formele care nu poartă numele unor obiecte matematice, cum ar fi celebrele forme ale frumosului și binelui, sunt de fapt forme ale unor obiecte matematice.

Primul capitol este o încercare de a apăra această teză. Al doilea susține că, pentru Platon, sarcina crucială a filosofiei de a investiga exfolierea formelor în lumea sensibilă, inclusiv în sfera vieții private și publice a omului, este deja prefigurată în una dintre ramurile sale, astronomia.