Four Scraps of Bread (Patru bucăți de pâine)

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 14 voturi.

Titlul original:

Four Scraps of Bread

Conținutul cărții:

Născută în Ungaria în 1927, Magda Hollander-Lafon a fost printre cei 437.000 de evrei deportați din Ungaria între mai și iulie 1944. Magda, mama și sora ei mai mică au supraviețuit unei deportări de trei zile la Auschwitz-Birkenau; acolo, ea a fost considerată aptă de muncă și a fost cruțată, în timp ce mama și sora ei au fost trimise direct la moarte.

Hollander-Lafon își amintește de o experiență pe care a trăit-o la Birkenau: "O femeie pe moarte mi-a făcut un gest: în timp ce își deschidea mâna pentru a descoperi patru bucăți de pâine mucegăită, mi-a spus cu o voce abia audibilă: "Ia-le. Tu ești tânăr. Trebuie să trăiești pentru a fi un martor la ceea ce se întâmplă aici. Trebuie să le spui oamenilor, astfel încât acest lucru să nu se mai întâmple niciodată în lume". Am luat cele patru resturi de pâine și le-am mâncat în fața ei. În privirea ei am citit deopotrivă bunătate și eliberare. Eram foarte tânăr și nu înțelegeam ce însemna acest act sau responsabilitatea pe care o reprezenta.".

Ani mai târziu, amintirea actului acelei femei a revenit în prim-plan, iar Magda Hollander-Lafon nu a mai putut tăcea. În cuvintele ei, ea și-a scris cartea nu pentru a se supune datoriei de a-și aminti, ci din loialitate față de memoria acelor femei și bărbați care au dispărut sub ochii ei. Povestea ei nu este o simplă memorialistică sau o cronologie a evenimentelor. În schimb, printr-o serie de capitole scurte, ea ne invită să reflectăm la ceea ce a îndurat. Adesea centrate pe o persoană sau un loc, scenele de brutalitate și oroare pe care le descrie sunt amestecate cu reflecții mai meditative. Patru bucăți de pâine este deopotrivă istorică și profund evocativă, melancolică și, uneori, de natură poetică.

Textul este urmat de o "Notă istorică" cu o cronologie a vieții autoarei care completează stilul ei caleidoscopic. După eliberare și o perioadă în lagărele de tranzit, a ajuns în Belgia, unde a rămas. În cele din urmă, a ales să fie botezată creștin și a urmat o carieră de psiholog pentru copii.

Autoarea relatează o călătorie prin suferință și pierdere extremă, care a dus la o creștere personală radiantă și la o viață plină de sens. După cum afirmă ea: Astăzi nu mă simt ca o victimă a Holocaustului, ci ca un martor împăcat cu mine însămi". Capacitatea sa de a-și confrunta experiențele și de a se elibera de traume i-a permis să îmbrățișeze o viață plină de speranță și pace. Relatarea ei este, în cele din urmă, un îndemn pentru noi toți de a descoperi bucuria dătătoare de viață.