Frați din depărtare: Abordări rabinice ale apostaziei și convertirii în Europa medievală

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o examinare istorică aprofundată a abordărilor pe care diferiți savanți evrei, în special Tosafistii și Rashi, le-au avut față de cei care s-au întors și care s-au convertit la creștinism. Ea explorează complexitatea și consecințele apostaziei în Europa medievală, dezvăluind opinii diferite cu privire la modul de integrare a celor care s-au întors în comunitatea evreiască.

Scrierea este descrisă ca fiind strălucitoare și captivantă, cu o cercetare temeinică și o analiză pătrunzătoare a atitudinilor istorice față de repatriați. Autorul explică probleme sociale și religioase complexe într-o manieră accesibilă, făcând contextul istoric relevant pentru discuțiile contemporane pe această temă.

Unii cititori pot găsi detaliile istorice și legaliste dense sau complexe. Există o implicare a faptului că subiectul implică probleme sumbre și provocatoare, care ar putea să nu fie pe placul tuturor cititorilor. În plus, discuția despre ramificațiile halachice poate părea prea tehnică pentru cei care nu sunt familiarizați cu legea iudaică.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Brothers from Afar: Rabbinic Approaches to Apostasy and Reversion in Medieval Europe

Conținutul cărții:

În Brothers from Afar:Abordări rabinice ale apostaziei și revenirii în Europa medievală, Ephraim Kanarfogel contestă o opinie îndelung susținută conform căreia cei care au apostaziat și s-au întors ulterior în comunitatea evreiască din nordul Europei medievale au fost încurajați să își reia locurile fără a fi nevoie de o ceremonie specială sau de un act care să verifice revenirea lor. Dovezile lui Kanarfogel sugerează că, de la sfârșitul secolului al XII-lea încoace, principalele autorități rabinice au susținut că apostații care se întorceau trebuiau să se supună imersiunii rituale și altor ritualuri de pocăință. De asemenea, el susține că schimbarea pozițiilor rabinice din secolele al XII-lea și al XIII-lea a fost în principal un răspuns la schimbarea percepției creștine asupra evreilor și nu a fost doar o evoluție halahică sau rabinică internă.

Frați din depărtare este împărțită în șapte capitole. Kanarfogel începe cartea cu Rashi (1040-1105), cea mai importantă autoritate rabinică europeană, care a favorizat o abordare care a încercat să faciliteze întoarcerea apostaților penitenți. Apoi explică faptul că, deși Jacob Katz, unul dintre cei mai importanți istorici sociali evrei, susține că această abordare mai permisivă a prevalat în societatea ashkenazică, o serie de pasaje din manuscrise indică faptul că punctul de vedere al lui Rashi a fost contestat în mai multe moduri semnificative de către tosafiștii din nordul Franței la mijlocul secolului al XII-lea. Tosafiștii germani au impus scufundarea unui apostat care se întorcea ca mijloc de ispășire, asemănător procedurii impuse unui nou convertit. În plus, mai mulți tosafiști proeminenți au încercat să retrogradeze statutul apostaților din Iudaism care nu s-au întors, atât în ceea ce privește aspectele maritale, cât și cele economice, cu mult peste locul care le fusese atribuit de Rashi și de alții care susțineau abordarea acestuia. Deși aceste mandate au fost formulate în conformitate cu liniile textuale și juridice, considerațiile privind modul de protejare a comunităților evreiești de pătrunderile antiiudaismului crescut și de ura declarată față de evrei ca dușmani de neegalat ai creștinismului au jucat un rol important.

Într-adevăr, sursele creștine medievale care descriu modul în care evreii se purtau cu cei care au recidivat de la creștinism la iudaism se bazează nu numai pe practicile și cultura populară, ci reflectă și concepte și practici care aveau aprobarea elitei rabinice din nordul Europei. Brothers from Afar face parte din biblioteca oricărui cercetător al studiilor evreiești și medievale.