Freedom Is, Freedom Ain't: Jazz and the Making of the Sixties

Recenzii ale cititorilor

Cartea examinează legăturile dintre jazz, în special hard bop, și mișcarea pentru drepturile civile, concentrându-se pe dezvoltarea unei „estetici negre” în jazz în anii 1950, 1960 și 1970. Ea explorează figuri semnificative precum Charles Mingus și John Coltrane, subliniind activismul lor politic și contribuțiile lor la jazz. Deși oferă o privire cuprinzătoare asupra epocii, cartea alunecă ocazional pe un teritoriu mai puțin relevant și poate părea uneori întinsă.

Explorare aprofundată a legăturii dintre jazz și mișcările sociale, profiluri detaliate ale figurilor majore ale jazzului, stimulantă pentru fanii jazzului interesați de evoluțiile muzicale și politice, și evidențiază lucrări importante cu semnificație politică.

Uneori se simte întinzător și difuz, poate devia de la subiect, nu toate exemplele vor fi familiare cititorilor și lipsește explorarea implicării politice a muzicienilor albi de jazz.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

În deceniul lung dintre mijlocul anilor '50 și sfârșitul anilor '60, jazzul s-a schimbat mai mult decât sunetul său. Epoca Freedom Now Suite a lui Max Roach, A Love Supreme a lui John Coltrane și The Black Saint and the Sinner Lady a lui Charles Mingus a fost o perioadă în care jazzul a devenit atât nou militant, cât și nou seducător, exemplul său modelând puternic dramele sociale ale mișcării pentru drepturile civile, ale mișcării Black Power și ale contraculturii.

Freedom Is, Freedom Ain't este prima carte care spune povestea mai largă a acestei perioade din istoria jazzului - și a Americii. Figurile centrale ale poveștii sunt muzicieni de jazz precum Coltrane și Mingus, care au rescris convențiile care guvernează improvizația și compoziția, încercând să insufle jazzului acea exuberanță curajoasă cunoscută sub numele de "soul". Scott Saul descrie modul în care aceștia și alți muzicieni de jazz din acea perioadă s-au angajat într-un act complex de echilibrare culturală: utopici și sceptici, afirmatori ai rasei și cosmopoliți, ei au încercat să creeze o artă care să transforme înălțarea în ceva puternic, incontestabil în convingerea sa și experimental în căutarea de noi posibilități.

Freedom Is, Freedom Ain't îi consideră pe acești muzicieni și pe aliații lor ca fiind un front cultural al mișcării pentru drepturile civile, o constelație de artiști și intelectuali ale căror idei despre libertate au împins împotriva unui consens al războiului rece care punea accentul pe administrația rațională și securitatea colectivă. Captând rezonanța socială a îmbinării dintre disciplină și joacă, cartea transmite semnificația artistică și istorică a culturii jazzului la începutul și în inima anilor '60.