Gândirea continentală contemporană este marcată de o îndepărtare de "orientarea lingvistică" a filosofiei europene din secolul al XX-lea, pe măsură ce noile materialisme și ontologii încearcă să lase în urmă gândirea asupra limbajului, centrală pentru poststructuralism, așa cum a fost el înțeles în mod tradițional.
În același timp, filozofia biopolitică a adus o atenție critică chestiunii vieții, examinând noi formațiuni ale vieții și morții. În cadrul acestei schimbări mai ample, deconstrucția derridiană, cu accentul său aparent pe limbaj, scriere și textualitate, este în general lăsată deoparte.
Această carte, dimpotrivă, arată relevanța continuă a deconstrucției pentru angajamentul gândirii contemporane față de problemele strict materiale și față de problemele vieții și ale celor vii. Trumbull dezvoltă gândirea lui Derrida cu privire la viață în întreaga sa operă, în special reformularea vieții ca "moarte a vieții" și, la rândul său, supraviețuire sau continuarea vieții. Activarea lui Freud de către Derrida, arată Trumbull, este esențială pentru această problematică și pentru consecințele sale, în special pentru posibilitățile etice și politice ale deconstrucției.
Cartea urmărește modul în care tratarea timpurie a lui Freud de către Derrida și mobilizarea de către acesta a dorinței de moarte a lui Freud ne permit să înțelegem gândirea deconstructivă a vieții ca fiind expusă în mod constitutiv la moarte, logică rearticulată ulterior în noțiunea de supraviețuire. Reformularea vieții ca supraviețuire de către Derrida, demonstrează Trumbull, permite deconstrucției să destabilizeze înțelegerile moștenite ale vieții, morții și politicului, inclusiv configurațiile dominante ale suveranității și pedepsei cu moartea.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)