Evaluare:
Cartea oferă o analiză detaliată a artei operaționale a aliaților occidentali în cursul anului 1944, concentrându-se asupra dificultăților întâmpinate în războiul de coaliție și asupra impactului conducerii asupra rezultatelor militare. Autorul critică deciziile operaționale ale principalilor comandanți aliați și explorează diferențele doctrinare dintre marile armate implicate.
Avantaje:Bine documentată și provocatoare, cartea prezintă o critică clară a practicilor operaționale aliate, o perspectivă semnificativă asupra complexității războiului de coaliție și o examinare detaliată a problemelor de leadership. Capitolele introductive pregătesc în mod eficient terenul pentru analiză, iar textul este bine notat pentru o explorare mai aprofundată.
Dezavantaje:Accentul pus de carte pe provocările operaționale s-ar putea să nu fie pe placul cititorilor care caută o relatare istorică cuprinzătoare. Unii cititori pot găsi critica detaliată a unor comandanți precum Montgomery, Bradley și Eisenhower excesiv de critică, deoarece autorul subliniază ineficiența și orgoliile acestora.
(pe baza a 7 recenzii ale cititorilor)
În vara anului 1944, războiul din Europa atinsese un punct critic. Atât Aliații occidentali, cât și sovieticii dețineau inițiativa și forțele capabile să organizeze ofensive strategice împotriva inamicului german. Scriind un studiu al operațiunilor desfășurate mai întâi pe Frontul de Vest, apoi pe cel de Est, respectatul analist militar C. J. Dick oferă o perspectivă rară asupra punctelor forte și slabe ale conducerii generale pe ambele fronturi, în special asupra judecăților, alegerilor și compromisurilor făcute de comandanții superiori. În același timp, el clarifică constrângerile impuse conducerii - și operațiunilor - de deficiențele doctrinare, de logistică și, nu în ultimul rând, de natura războiului de coaliție.
From Victory to Stalemate se concentrează pe Frontul de Vest, în special pe operațiunile americane, britanice și canadiene din Franța și Țările de Jos. Obiectivul lui Dick este arta operațională, care leagă bătăliile tactice individuale de obiective strategice mai largi. Pornind de la debarcarea din Normandia și punctele forte și slabe ale armatelor, inclusiv doctrinele lor militare, Dick continuă cu analiza ofensivelor lansate în vara anului 1944. El ia în considerare factorii și planurile strategice care oferă contextul pentru principala sa preocupare: gestionarea de către comandanții aliați a operațiunilor ofensive ale armatei, grupului de armate și teatrului.
Analiza lui Dick ne arată un comandament aliat limitat de o gândire ferm înrădăcinată în experiența războaielor mici și a Primului Război Mondial. Abordarea progresivă rezultată a fost complicată și mai mult de o divergență în ideile și interesele forțelor aliate. Dwight D. Eisenhower, omul însărcinat să pună totul cap la cap, s-a dovedit remarcabil de capabil în rolul său de om de stat; el avea să fie mai puțin eficient ca tehnician militar capabil să conducă subordonați dificili precum Bradley și Montgomery. Ca urmare, ofensiva aliată a eșuat și a devenit un război de uzură, în contrast cu efortul sovietic de pe Frontul de Est.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)