[ G A T E S ]

Recenzii ale cititorilor

Poezia lui Sahar Muradi este apreciată pentru limbajul său vibrant, profunzimea emoțională și rezonanța culturală. Criticii apreciază explorarea limbajului și impactul acestuia asupra conexiunii umane, precum și temele puternice ale identității, războiului și vulnerabilității. În timp ce poezia evocă imagini puternice și reflecții personale, unele recenzii implică un nivel de complexitate care ar putea să nu rezoneze cu toți cititorii.

⬤ Poezie incredibilă cu o voce magnifică și vulnerabilă
⬤ explorează profund limbajul și conexiunile emoționale
⬤ imagini puternice
⬤ rezonanță culturală puternică
⬤ evocă o frumusețe obsedantă.

Unii ar putea găsi complexitatea temelor o provocare; profunzimea explorării poate să nu rezoneze cu toți cititorii.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Poezie. Poartă: prag, coridor, barieră. Sahar Muradi se implică în putere, război, boală și limbaj pentru a evoca pasajele fizice și literare care însoțesc pierderea individuală și colectivă. În G A T E S ), pierderea unei patrii se întâlnește cu pierderea unui tată pe moarte și cu pierderea sensului în mijlocul războiului, rasismului și degradării mediului. Poemele foarte încărcate și profund transformative ale lui Muradi interoghează colapsul spațiului contemporan, în care apropierea și depărtarea, viața privată și cea globală nu mai sunt distincte. În spațiile uneori eliptice, alteori în schimbare rapidă, locuite de aceste șaisprezece poeme, limbajele politicii și intimității se află într-o tensiune constantă, astfel încât violența generalizată a Afganistanului ocupat nu poate fi separată, de exemplu, de violența intimă a morții unei persoane dragi. Vorbitorii lui Muradi ne cheamă dintr-o lume a opresiunilor strâns împletite pentru a ne întreba cum poate fi limbajul o funcție a (in)dreptății, cum este prețuită o viață și cum poezia, ca o poartă, poate funcționa ca o trecere de la durere la durere, de la promisiune la promisiune, de la adevăr la adevăr.

Aceste poeme încărcate și eliptice fac loc necunoscutului și necunoscutului, chiar dacă evocă în mod viu corpul tangibil al lumii. Străbătute de licăriri bruște de violență și frumusețe, poemele lui Sahar Muradi ne refuză confortul sau închiderea. Ele ne oferă doar ceea ce este - dar, paradoxal, ne bântuie cu sentimentul că ne aflăm pe pământ sfânt. --Joan Larkin.

Citind poemele bogat stratificate și liniștit transformative ale lui Sahar Muradi, am senzația că ceea ce există este tot ceea ce trebuie să existe, că poezia nu depinde de nimic în afara diverselor forme pe care le ia și că condițiile complexe de viață și spațiile de simțire sunt într-un dans constant cu certitudinea și îndoiala în toate punctele, mereu în mișcare. În G A T E S ) lucrează o voce liberă, primitoare și ironic neconvențională, o voce capabilă să facă virajele neapărat enigmatice pe care le cere scara atunci când distanțele cunoscute și simțite pe numeroase niveluri trebuie să fie închise. Aceste poeme animă și caută prin multiple centre trăite care sunt reale și imaginate simultan, întotdeauna deschise și întotdeauna ireductibile. --Anselm Berrigan.

Dacă deschideți G A T E S ) de Sahar Muradi și urmați fiecare linie în intrări și ieșiri, trecând prin "centre de convenții și expoziții / și festivaluri care încep la apus", veți fi martorii amintirilor poetei ca mici explozii de intimitate care devastează prin precizia și candoarea lor. Pe imagini de roți Ferris și "rugăciune pe marginea drumului", poeta "îngenunchează și își întinde) picnicul" de uimire. Sahar Muradi dă sens fragmentelor de memorie, clădirilor distruse din Kabul, Mazar și Panjsher, inocenței copilăriei perforate de călătorie, de boala tatălui, de pierderea unei limbi și de politica unui război neinvitat. Muradi te cheamă, te întreabă cum "ai creat națiuni mai sărace cu speranța de a le elibera / pe celelalte. Arhitecții a ceea ce a mai rămas". Într-adevăr, actul politic al poeziei din această culegere feroce este o frumusețe îndurerată care nu se uită în altă parte în timp ce reconstruiește umanul începând cu inima. --Rajiv Mohabir.