Gabi, a Girl in Pieces

Recenzii ale cititorilor

Gabi, a Girl in Pieces este o poveste de maturizare narată prin intermediul jurnalului lui Gabi, o liceană mexicano-americană din ultimul an de liceu. Cartea explorează diverse teme, inclusiv identitatea, pozitivitatea corpului, intersecționalitatea culturală și provocările cu care se confruntă adolescenții din ziua de azi. Cititorii apreciază portretul autentic al luptelor și evoluției lui Gabi, deși unii consideră că povestea abordează prea multe teme fără a le dezvolta pe deplin.

⬤ Stilul narativ care utilizează intrările din jurnal oferă o perspectivă captivantă și intimă asupra vieții lui Gabi.
⬤ Abordează cu autenticitate teme complexe precum identitatea, pozitivitatea corpului și experiențele culturale.
⬤ Personajul lui Gabi este relatabil și oferă o perspectivă nouă asupra vieții adolescenților.
⬤ Cartea rezonează cu cititorii din medii și vârste diferite, ceea ce o face o lectură recomandată pentru tinerii adulți și nu numai.
⬤ Mulți cititori apreciază umorul și profunzimea emoțională a experiențelor lui Gabi.

⬤ Unii cititori consideră că cartea a încercat să abordeze prea multe subiecte grele, lăsând multe povești subdezvoltate.
⬤ Criticile includ potențiala consolidare a stereotipurilor legate de personajele și mediile culturale latinox.
⬤ Câteva recenzii notează că anumite puncte ale intrigii sau alegeri ale personajelor ar putea fi nerealiste sau frustrante.
⬤ Complexitatea temelor ar putea deruta cititorii care nu sunt familiarizați cu luptele descrise.

(pe baza a 119 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

School Library Journal Cele mai bune cărți ale anului 2014.

Booklist Best Books of 2014.

2015 YALSA Quick Pick for Reluctant Young Adult Readers, selecție Top 10.

2015 YALSA Best Fiction for Young Adults.

În această carte revoluționară, câștigătoare a premiului William C. Morris pentru debut la categoria YA, viața lui Gabi este un dezastru - familia ei, prietenii ei, încercările ei de a avea o viață amoroasă - dar scrisul o ajută, mai ales că se pare că este destul de bună la poezie.

Gabi Hernandez își povestește ultimul an de liceu în jurnalul ei: cererile de înscriere la facultate, sarcina lui Cindy, ieșirea lui Sebastian, băieții drăguți, dependența de metamfetamină a tatălui ei și mâncarea pe care o poftește. Și, mai presus de toate, poezia care o ajută să-și forjeze identitatea.

24 iulie.

Mama m-a numit Gabriella, după bunica mea care, din întâmplare, nu a vrut să mă cunoască atunci când m-am născut pentru că mama mea era necăsătorită și, prin urmare, trăia în păcat. Mama mi-a povestit de multe, multe, MULTE ori cum, atunci când i-a mărturisit bunicii mele că era însărcinată cu mine, mama ei a bătut-o. A BĂTUT-O! Avea douăzeci și cinci de ani. Această poveste stă la baza educației mele sexuale și mi-a reiterat de ce este important să aștepți până te căsătorești ca să renunți la ea. Așa că acum, de fiecare dată când ies cu un tip, mama îmi spune: Ojos abiertos, piernas cerradas. Ochi deschiși, picioare închise. Atât de departe a mers discuția despre păsări și albine. Și nu mă deranjează. Totuși, nu sunt neapărat de acord cu prostia aia de a aștepta până te căsătorești. Adică, suntem în America și în secolul 21, nu în Mexic acum o sută de ani. Dar, desigur, nu-i pot spune asta mamei mele pentru că va crede că sunt rea. Sau mai rău: că încerc să fiu albă.