Gaming AI: De ce AI nu poate gândi, dar poate transforma locurile de muncă

Recenzii ale cititorilor

Criticii laudă cartea lui George Gilder pentru prezentarea sa perspicace și bine documentată a inteligenței artificiale, subliniind claritatea și stilul captivant de scriere. Cartea abordează concepțiile greșite frecvente despre inteligența artificială, în special limitările acesteia în ceea ce privește creativitatea și gândirea asemănătoare celei umane. În ciuda conciziei sale, mulți consideră conținutul îmbogățit și valoros.

⬤ Bine documentată și aprofundată
⬤ stil de scriere captivant
⬤ clarifică concepțiile greșite comune despre inteligența artificială
⬤ oferă referințe istorice valoroase
⬤ prezintă argumente solide în favoarea beneficiilor economice ale inteligenței artificiale
⬤ concisă și la obiect.

Unii recenzenți au considerat cartea prea scurtă; aceasta poate fi percepută ca fiind oarecum scumpă pentru lungimea sa.

(pe baza a 9 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Gaming AI: Why AI Can't Think but Can Transform Jobs

Conținutul cărții:

Referindu-se la triumful inteligenței artificiale asupra oamenilor fără ajutor în toate domeniile, de la jocuri precum șah și Go la sarcini vitale precum plierea proteinelor și tranzacționarea valorilor mobiliare, mulți experți susțin teoria unei „singularități”. Acesta este punctul de declanșare în care istoria umană se încheie, iar inteligența artificială prevalează într-o cascadă exponențială de mașini autoreplicante care se îndreaptă spre supremația divină în univers.

Gaming AI sugerează că această credință este atât stupidă, cât și autodistructivă. Prezentând un caz profund și paralizant de amnezie profesională, instituția informaticii ignoră cele mai importante descoperiri ale propriei științe, de la „incompletitudinea” lui Kurt G del la „oracolul” lui Alan Turing și la „entropia” lui Claude Shannon. Cu ajutorul mașinilor cuantice, acești credincioși în transcendența mașinilor sfidează cele mai profunde descoperiri ale teoriei cuantice.

Pretinzând că creează minți, ei sunt clinic „nebuni”. În ciuda pretențiilor cvasi-religioase ale elitelor tehnologice care salvează în mod nobil planeta de propriile lor dispozitive, credința lor într-o singularitate tehno-utopică reprezintă o amenințare serioasă la adresa progresului real.

O industrie complet dependentă de mințile umane nu va prospera dacă își va elimina atât clienții, cât și creatorii. Gaming AI necesită o imersiune remedială în propria istorie eroică a industriei și o înțelegere a științei reale a propriilor minți umane.