Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea este o colecție de eseuri care analizează jocurile video prin diverse perspective academice, în special teoria filmului. Este lăudată pentru abordarea sa interdisciplinară și perspectivele asupra acțiunilor și experiențelor jocurilor, dar unii cititori au considerat că accentul nu se aplică direct dezvoltării jocurilor și au găsit anumite capitole mai puțin captivante.
Avantaje:⬤ Abordarea interdisciplinară conectează jocurile video la studiile media mai ample.
⬤ Oferă un cadru conceptual unic pentru înțelegerea acțiunilor jocurilor, concentrându-se pe relația dintre jucători și tehnologie.
⬤ Stil de scriere captivant și idei interesante despre cultura jocurilor.
⬤ Unele capitole oferă informații valoroase, în special despre diegesis și experiența jucătorului.
Dezavantaje:⬤ Unele capitole sunt mai puțin utile sau atractive decât altele.
⬤ Cartea se concentrează mai mult pe teoria filmului decât pe aspectele practice ale proiectării sau dezvoltării jocurilor.
⬤ Unii cititori se așteptau la un accent diferit pe interacțiune sau pe aspectele recreative ale jocurilor.
⬤ Este posibil ca cartea să nu fie nouă sau în stare bună la cumpărare.
(pe baza a 9 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Gaming: Essays on Algorithmic Culture
Conținutul cărții:
Jocurile video sunt o caracteristică centrală a peisajului cultural de peste douăzeci de ani și rivalizează acum cu media mai vechi, precum filmele, televiziunea și muzica, în ceea ce privește popularitatea și influența culturală. Cu toate acestea, au existat relativ puține încercări de a înțelege jocul video ca mediu independent. Majoritatea acestor eforturi se concentrează pe prima generație de aventuri bazate pe text (Zork, de exemplu) și au puține de spus despre jocuri sofisticate din punct de vedere vizual și conceptual precum Final Fantasy X, Shenmue, Grand Theft Auto, Halo și The Sims, în care jucătorii locuiesc în lumi elaborate și detaliate și manipulează avatare digitale cu o gamă vastă - și, în unele cazuri, aproape nelimitată - de acțiuni și alegeri.
În Gaming, Alexander Galloway consideră în schimb jocul video drept o formă culturală distinctă care necesită un cadru de interpretare nou și unic. Bazându-se pe o gamă largă de discipline, în special pe teoria critică și pe studiile media, el analizează jocurile video ca pe ceva ce trebuie jucat, mai degrabă decât ca pe texte care trebuie citite, și urmărește în cinci capitole concise modul în care "cultura algoritmică" creată de jocurile video se intersectează cu teoriile vizualității, realismului, alegoriei și avangardei. Dacă fotografiile sunt imagini și filmele sunt imagini în mișcare, atunci, afirmă Galloway, jocurile video sunt cel mai bine definite ca acțiuni.
Folosind exemple din mai mult de cincizeci de jocuri video, Galloway construiește un sistem de clasificare a acțiunii în jocurile video, care încorporează elemente standard de joc, precum și blocaje software, întârzieri în rețea și utilizarea trișorilor și a hackerilor de jocuri. În capitolele următoare, el explorează suprapunerea dintre convențiile filmului și ale jocurilor video, implicațiile politice și culturale ale practicilor jocurilor, mediul vizual al jocurilor video și statutul jocurilor ca formă culturală emergentă.
Împreună, aceste eseuri oferă o nouă concepție despre jocuri și, mai larg, despre cultura electronică în ansamblu, o concepție care sărbătorește și nu deplânge calitățile erei digitale.
Alexander R. Galloway este profesor asistent de cultură și comunicare la Universitatea din New York și autor al cărții Protocol: How Control Exists after Decentralization.
