Gândirea în limbajul realității

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Titlul original:

Thinking in the Language of Reality

Conținutul cărții:

Sadr al-Dîn Qûnavî (1207-74 d.Hr.) a jucat un rol esențial în dezvoltarea filosofiei sistematice și a contribuit indirect la apariția unor domenii de cercetare considerate fundamentale pentru perspectiva noastră științifică modernă. El a făcut parte dintr-o critică mai largă a epistemologiei aristotelice tradiționale care, susține Dr.

Shaker, a culminat cu două „deschideri epistemologice” istorice. Prima s-a întins între secolele X și XV sub egida civilizației islamice (într-un sens neconfesional). A doua a avut loc pe continentul european între secolele al XVIII-lea și mijlocul secolului al XX-lea.

Dr. Shaker compară aceste două perioade în introducerea sa, identificând punctele-cheie de convergență și plasând Qûnavî într-un context istoric larg. În magnum opus-ul său, Kitâb icjâz al bayân, Qûnavî își ia ca punct de plecare vechea problemă a cunoașterii.

Ibn Sînâ - pe care Toma de Aquino și scolastica latină îl cunoșteau sub numele de Avicenna - declarase că omul este incapabil să cunoască cu adevărat „realitatea lucrurilor”, cu atât mai puțin pe Dumnezeu, doar prin raționament teoretic. Preluând provocarea, Qûnavî arată în ce condiții se poate pretinde o astfel de cunoaștere. El dezvoltă o paradigmă care se bazează pe intuițiile logice, lingvistice și exegetice ale predecesorilor săi, în special Ibn cArabî.

Sinteza rezultată, care ia Cartea desfășurării automanifestării drept rădăcină a întregii cunoașteri, deschide posibilitățile infinite oferite de limbaj pentru a vorbi și a gândi despre „realitate”. Mai precis, construcția lingvistică și formarea sensului sunt colorate de o dimensiune experiențială care a fost ascunsă de logica formală.