Gândirea prin imaginație: Estetica în cogniția umană

Recenzii ale cititorilor

Cartea explorează rolul imaginației în cunoașterea umană, pornind de la Kant la Peirce, și susține importanța sa fundamentală în înțelegerea lumii. Deși a fost lăudată pentru profunzimea și relevanța sa, unele părți, în special aspectul neuroștiințific, sunt considerate ca fiind mai puțin impactante.

Cartea este descrisă ca fiind strălucitoare și provocatoare, oferind o perspectivă unică asupra necesității imaginației în cunoaștere. Ea stabilește în mod eficient conexiuni între filosofie și dezbaterile moderne din domeniul neuroștiințelor și al esteticii. Utilizarea de către autor a metaforelor, cum ar fi grădinăritul, face ideile complexe mai accesibile.

Unii critici consideră că anumite secțiuni, în special cele care discută despre neuroștiințele recente, nu sunt inovatoare. Există, de asemenea, sugestii că explorarea imaginației ar fi putut fi realizată mai complet, deoarece unele argumente filosofice rămân simple sugestii, mai degrabă decât analize profunde.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Thinking Through the Imagination: Aesthetics in Human Cognition

Conținutul cărții:

Folosiți-vă imaginația Cererea este pe cât de importantă, pe atât de confuză. Ce este imaginația? Care este valoarea ei? De unde provine ea? Și încotro se îndreaptă ea într-o perioadă în care până și obscenul pare exagerat și trecut?

Această carte abordează aceste întrebări și susține centralitatea imaginației în cunoașterea umană. Ea urmărește dezvoltarea imaginației în filosofia critică a lui Kant (în special Critica judecății estetice) și susține că ideile teoriei estetice kantiene, în special în ceea ce privește natura creativității, bunul simț și geniul, au influențat dezvoltarea filosofiei americane din secolul al XIX-lea.

Cartea identifică rolul central al imaginației în filosofia lui Peirce, un rol adesea trecut cu vederea în tratamentele analitice ale gândirii sale. Ultimele capitole urmăresc observația făcută de Kant și Peirce conform căreia geniul imaginativ este un tip de dar natural (ingenium) și trebuie să fie într-un fel în continuitate cu forța creatoare a naturii. Această evoluție finală este realizată prin intermediul studiilor contemporane ale metaforei, ale cogniției întrupate și ale neuroștiințelor cognitive.