Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Recenziile cărții lui Archibald Alexander evidențiază impactul profund al acesteia asupra înțelegerii de către cititori a experienței creștine, subliniind relevanța și discuțiile pătrunzătoare. În timp ce conținutul este lăudat pentru profunzimea și încurajarea sa, unii recenzenți își exprimă frustrarea cu privire la calitatea slabă a anumitor ediții tipărite, în special lipsa numerelor de pagină.
Avantaje:⬤ Perspective profunde asupra experienței creștine de la naștere până la moarte.
⬤ Încurajatoare și lămuritoare pentru cititori, oferind înțelepciune cu privire la diferite aspecte ale credinței.
⬤ Mulți o consideră o lectură esențială pentru creștini, în special pentru cei implicați în activitatea pastorală.
⬤ Echilibrul dintre analiza și iluminarea autorului cu privire la aspectele spirituale este foarte apreciat.
Dezavantaje:⬤ Unele ediții sunt tipărite la o calitate foarte slabă, lipsindu-le elemente esențiale precum numărul paginilor și cuprinsul.
⬤ Anumite secțiuni pot părea lungi sau îndelungate, ceea ce ar putea diminua lizibilitatea pentru unii.
⬤ Analiza aspectelor mai melancolice ale experienței umane poate fi percepută ca fiind prea sumbră după standardele contemporane.
(pe baza a 14 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Thoughts on Religious Experience
Conținutul cărții:
Archibald Alexander (17 aprilie 1772 - 22 octombrie 1851) a fost un teolog prezbiterian american și profesor la Princeton Theological Seminary. A fost timp de 9 ani președinte al Colegiului Hampden-Sydney din Virginia și timp de 39 de ani primul profesor al Seminarului Teologic Princeton, din 1812 până în 1851.
Archibald Alexander s-a născut la South River, Rockbridge County, Virginia. A fost crescut sub îndrumarea și slujirea ministrului prezbiterian William Graham (1745-1799), un om care fusese instruit în teologie de John Witherspoon.
Bunicul său, de origine scoțiană, a venit din Irlanda în Pennsylvania în 1736 și, după o ședere de doi ani, s-a mutat în Virginia. William, tatăl lui Archibald, a fost fermier și comerciant. Nepotul său a fost romancierul american William Alexander Caruthers (1802-1846).
La 1 octombrie 1791, a fost autorizat să predice, a fost hirotonit de presbiteriul din Hanovra la 9 iunie 1794 și, timp de șapte ani, a fost pastor itinerant în comitatele Charlotte și Prince Edward.
La vârsta de 21 de ani, Alexander era predicator al Bisericii Prezbiteriene. A fost numit președinte al Colegiului Hampden-Sydney, unde a slujit din 1797 până în 1806 și de acolo a fost chemat la Biserica Presbiteriană a Treia din Philadelphia.
Seminarul Teologic Princeton a fost înființat la Princeton, New Jersey, în 1812, iar Alexander a fost numit primul său profesor, inaugurat la 12 august 1812. În 1824, a contribuit la înființarea Societății Chi Phi împreună cu Robert Baird și Charles Hodge. În 1843, s-a întors la Washington College pentru a ține un discurs pentru absolvenți, care a fost una dintre numeroasele sale publicații.
Samuel Miller a devenit al doilea profesor al seminarului și, timp de 37 de ani, Alexander și Miller au fost considerați împreună piloni ai Bisericii Prezbiteriene în menținerea doctrinelor sale. Charles Hodge, un celebru student și succesor al lui Alexander, și-a numit fiul Archibald Alexander Hodge după mentorul său. (wikipedia.org)
