Recenzii ale cititorilor
Rezumat:„Gawdzilla” de Judy Juanita este o colecție de poezii puternice care abordează probleme sociale semnificative, cum ar fi rasismul, abuzul și schimbările societale prin versuri de impact. Colecția folosește dialectul urban și limbajul sincer pentru a reflecta experiențele afro-americanilor, în special ale femeilor, și provoacă o contemplare profundă asupra diferitelor teme.
Avantaje:Colecția este lăudată pentru explorarea provocatoare a unor probleme societale complexe, pentru exprimarea neînfricată și neapologetică și pentru capacitatea sa de a provoca contemplarea. Cititorii găsesc valoare în descrierea crudă și onestă a vieții urbane, iar utilizarea metaforică a Godzillei ca o reprezentare a provocărilor societale o face o lectură interesantă.
Dezavantaje:Unele poezii pot să nu rezoneze cu fiecare cititor; câteva sunt considerate deplasate sau nu se potrivesc cu tema generală a cărții. În plus, un anumit poem de la sfârșit este menționat ca nefiind un poem convențional, ceea ce poate dezamăgi unii cititori.
(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)
Conținutul cărții:
Această colecție de poezii examinează rasa, căsătoria, familia, avortul și schimbările sociale din 1954, când au avut loc filmul de groază Godzilla și hotărârea Curții Supreme privind integrarea, Brown v. Bd. of Ed, Topeka, Ks. Anii '60, '70 și '80 sunt tratați poetic, pe măsură ce apar secvențe Godzilla. Versuri libere, haiku, terține, solilocvii, monologuri dramatice, poeme găsite și proză pun sub lupa poetică rasismul, opresiunea, sexismul, lipsa de adăpost, dismorfia corpului, imigrația, celebritatea și imperiul.
La fel ca monstrul din filme care învie film după film, relele societale sistemice par adormite, continuând în același timp să aibă un impact enorm asupra vieții de zi cu zi. Poetul folosește figuri publice, inclusiv Lizzo, Richard Nixon, Kardashians, Huey Newton, Rick James, Dave Chappelle și Trayvon Martin, pentru a arăta contradicțiile și conflictele din societate. O temă centrală este punerea în discuție a unui Dumnezeu insensibil față de cei aflați în suferință, inclusiv față de un Iisus zdrențuit, fără adăpost. O altă temă este sclavia, linșajul, afacerea sclaviei și refugiul.
De-a lungul cărții, ortografia trece de la godzilla la ortografia modificată a titlului, gawdzilla. Tonurile sumbre se întrepătrund cu umorul, sarcasmul, ridicolul și surpriza, poeziile expunând Godzilla/Gawdzilla în cele mai neînsemnate locuri. Poemele au titluri precum "înot spre godzilla, înot de godzilla" (refugiați care fug), "lizzo luptă cu godzilla" (corp/greutate), "când godzilla l-a dat afară pe nixon din biroul oval" (anii 1970), "Barney, jucăria de antrenament a lui gawdzilla", "gawdzilla naște femele urangutan" (Kardashians), "o rugăciune către godzilla" și "întoarcerea lui godzilla".
Vocile narative ale poemelor variază de la un bebeluș avortat la o persoană fără adăpost care spune adevărul, reflectând contradicțiile intratabile care au ajuns să definească societatea americană. Poetul pune sub semnul întrebării existența, folosind adesea expresia "visul de a fi" atunci când apar moartea, avortul sau genocidul sclaviei.
Un lung poem în proză de la sfârșitul colecției, "Arma ca poem de performanță", este deopotrivă personal și istoric. Juanita descrie uciderea lui Trayvon Martin: "Un glonț la țintă în piept = un schimb perfect... Arma ca artă și cultură... Arma ca formă de artă și gen... Arma face istorie... Arma ca metaforă a oțelului, purtătoare a impulsului uman de a domina și de a distruge un inamic sau o amenințare percepută. Armele ca import și export. Arma Hollywood-ului, muniția sa cinematografică, este cartea de vizită internațională a Statelor Unite". Apoi, în această piesă care a fost nominalizată la Premiul Pushcart în 2014, ea își urmărește propria istorie cu armele, începând cu faptul că a fost membră a Black Panther Party (BPP) în anii '60 (a editat ziarul acestuia). Ea prezintă juxtapunerea dintre Mișcarea Artelor Negre și relația acesteia cu BPP. Poeții și dramaturgii sunt în contrapondere cu Panterele revoluționare înarmate. A trebuit să aleagă și s-a alăturat Panterelor, unde a învățat că "(t)he Gun era o armă reală purtată și întreținută de membrii partidului. Era artă. Era o metaforă. Era încărcată cu sens și moarte".
Poemul final invocă prima pagină a New York Times cu necrologurile gemene ale lui Huey P. Newton și Diana Vreeland de la Vogue, fiecare icoană murind la 22 august 1989. Întreaga carte traversează valurile uriașe de cultură și politică care s-au abătut asupra țării în cei 35 de ani dintre 1954 și 1989. Cartea echivalează metaforic monstrul de film Godzilla cu relele imperialismului.
