Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea prezintă o descriere cuprinzătoare și profund documentată a campaniilor de genocid împotriva minorităților creștine din Imperiul Otoman între 1894 și 1924, evidențiind cercetarea meticuloasă a autorilor și utilizarea diferitelor surse de arhivă. Cartea este remarcată pentru documentarea puternică a atrocităților, fiind în același timp o lectură dificilă din cauza naturii oribile a evenimentelor descrise. În timp ce mulți cititori îi laudă minuțiozitatea și obiectivitatea, unii își exprimă îngrijorarea cu privire la repetitivitatea și dificultatea de prezentare a anumitor secțiuni.
Avantaje:⬤ O erudiție neclintită, bazată pe cercetări exhaustive din mai multe arhive.
⬤ Scoate în evidență o atrocitate istorică semnificativă și adesea trecută cu vederea.
⬤ Bine documentată, cu referințe bibliografice extinse.
⬤ Stil de scriere clar și ascuțit.
⬤ Abordează complexitatea narațiunilor din jurul evenimentelor, oferind o perspectivă echilibrată.
⬤ Acuzație puternică a crimelor istorice împotriva populațiilor minoritare.
Dezavantaje:⬤ Conținut dificil și înfiorător, ceea ce o face o provocare emoțională pentru cititori.
⬤ Unii cititori au considerat cartea repetitivă, observând că ar fi putut fi scurtată pentru un impact mai bun.
⬤ Dimensiunea mică a caracterelor în versiunea broșată poate face lectura incomodă din punct de vedere fizic.
⬤ Probleme minore cu referințe specifice sau inexactități.
⬤ Unii cititori au considerat că această carte nu face o legătură convingătoare între acțiunile locale și o politică guvernamentală coerentă.
(pe baza a 40 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Thirty-Year Genocide: Turkey's Destruction of Its Christian Minorities, 1894-1924
Conținutul cărții:
O carte a anului pentru Financial Times.
O carte a anului în Foreign Affairs.
O carte a anului pentru Spectator
"O contribuție de referință la studiul acestor evenimente epocale.".
-- Times Literary Supplement
"Strălucit cercetată și scrisă... aruncă o privire atentă asupra evenimentelor îngrozitoare care au avut loc în ultimele decenii ale Imperiului Otoman, când conducătorii acestuia au decis să își anihileze supușii creștini... Hitler și naziștii au desprins din acest genocid lecții pe care le-au aplicat apoi propriilor lor eforturi de extirpare a evreilor.".
--Jacob Heilbrun, The Spectator.
Între 1894 și 1924, trei valuri de violențe s-au abătut asupra Anatoliei, vizând minoritățile creștine din regiune. Până în 1924, armenii, asirienii și grecii, cândva aproape un sfert din populație, au fost reduși la 2 %. Majoritatea istoricilor au tratat aceste valuri ca evenimente distincte, izolate, iar guvernele turce succesive le-au prezentat ca pe o succesiune nefericită de accidente. Genocidul de treizeci de ani este primul raport care arată că toate cele trei au fost de fapt parte a unui efort unic, continuu și intenționat de a elimina populația creștină din Anatolia. În ciuda trecerii dramatice de la autocrația islamizantă a sultanului la republicanismul secularizant de după Primul Război Mondial, politicile de anihilare ale națiunii au fost remarcabil de constante, recurgându-se continuu la uciderea în masă premeditată, deportarea ucigașă, convertirea forțată și violul în masă. Și încă un lucru era constant: strigătul de mobilizare al jihadului. Deși nu este justificată de învățăturile islamului, uciderea a două milioane de creștini a fost efectuată prin îndemnul calculat al turcilor de a crea o națiune pur musulmană.
"Un diagnostic subtil al motivului pentru care, în anumite momente pe parcursul a trei decenii, conducătorii otomani și succesorii lor au dezlănțuit torente de suferință.".
--Bruce Clark, New York Times Book Review.
