Genomul uman ca moștenire comună a omenirii

Titlul original:

The Human Genome as Common Heritage of Mankind

Conținutul cărții:

În 1997, Conferința generală a UNESCO a declarat genomul uman drept patrimoniu comun al umanității. Această declarație a fost urmată de declarația comună din 14 martie 2000 a președintelui american Bill Clinton și a premierului britanic Tony Blair, în care aceștia au afirmat că "datele fundamentale privind genomul uman, inclusiv secvența ADN-ului uman și variațiile sale, ar trebui să fie puse în mod liber la dispoziția oamenilor de știință de pretutindeni".

Acest anunț de a permite "accesul neîngrădit" la aceste date fundamentale privind genomul uman, în beneficiul întregii omeniri, părea să sprijine Declarația UNESCO din 1997 privind genomul uman. Dar, după cum s-a dovedit, aceste declarații au fost doar sloganuri politice, deoarece, până în prezent, lipsește cu desăvârșire orice încercare reală de a face din genomul uman un principiu juridic al dreptului internațional. Principalul obiectiv al acestui studiu este de a reintroduce în discursul public implicațiile filosofice și politice ale conceptului de patrimoniu comun al umanității, așa cum a intenționat Arvid Pardo atunci când s-a adresat Adunării Generale a ONU la 1 noiembrie 1967, și de a le aplica genomului uman.

În acest studiu oportun, Jean Buttigieg demonstrează necesitatea de a face din genomul uman o moștenire comună a omenirii un principiu juridic al dreptului internațional. După cum demonstrează Buttigieg, cea mai mare provocare în acest sens vine din partea sistemului de brevete în forma sa actuală, care încurajează comercializarea genomului uman prin refuzul explicit al oamenilor de știință de a avea "acces neîngrădit" la datele brute fundamentale.

Punând drepturile individuale înaintea drepturilor comunitare, sistemul de brevete împiedică efectiv descoperirile care duc la tratamente medicale noi și mai bune. Buttigieg discută, de asemenea, aspecte legate de biotehnologie. În timp ce dezbaterea privind biotehnologia se concentrează adesea asupra noilor aplicații ale biotehnologiei care ar trebui sau nu să fie permise, lipsește până acum o analiză filosofică critică a biotehnologiei în sine.

Adevărata esență a genomului uman, susține Buttigieg, trebuie găsită în metafizică și nu în biologie. Acest studiu umple un gol în literatura de specialitate privind genomul uman și moștenirea comună a omenirii prin abordarea naturii metafizice a genomului uman și discutarea preocupărilor filosofice din jurul domeniului biotehnologiei.