Gertrude și Claudius

Recenzii ale cititorilor

„Gertrude și Claudius” de John Updike servește drept prequel la «Hamlet» de Shakespeare, prezentând un fundal bogat imaginat pentru povestea iconică. Romanul explorează relația dintre Gertrude și Claudius, subliniind evoluția Gertrudei și complexitatea caracterului ei. În timp ce mulți cititori au apreciat scriitura frumoasă și profunzimea emoțiilor, unii au considerat că personajele erau bidimensionale și lipsite de o substanță mai profundă, ceea ce a condus la recenzii mixte cu privire la eficiența sa generală ca narațiune.

⬤ Frumos scris, cu descrieri vii și limbaj poetic.
⬤ Explorare captivantă a caracterului lui Gertrude și a relațiilor sale.
⬤ Oferă o perspectivă interesantă și o poveste despre „Hamlet” al lui Shakespeare.
⬤ Inteligent structurată într-un format în trei părți, asemănător unei piese shakespeariene.
⬤ Unii cititori au considerat că oferă o înțelegere modernă a personajelor și situațiilor.

⬤ Unele personaje, în special Claudius și Gertrude, sunt percepute ca fiind bidimensionale sau lipsite de profunzime.
⬤ Bazarea pe contextul istoric și pe structuri învechite ar putea deruta unii cititori.
⬤ Romanul ar putea fi perceput ca fiind prea artistic, unii punând sub semnul întrebării miezul său emoțional în comparație cu profunzimea operei originale a lui Shakespeare.
⬤ Nu toți cititorii simt nevoia unui prequel la „Hamlet”, iar unii îl consideră inutil.

(pe baza a 62 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Gertrude and Claudius

Conținutul cărții:

Gertrude și Claudius sunt „răufăcătorii” din Hamlet: el, ucigașul tatălui lui Hamlet și uzurpator al tronului danez; ea, consoarta lui lascivă, care se căsătorește cu Claudius înainte ca trupul răposatului ei soț să se fi răcit.

Dar, în acest „prequel” imaginativ al piesei, John Updike argumentează în favoarea cuplului regal ceea ce Shakespeare doar a sugerat. Gertrude și Claudius sunt văzuți din nou pe un fundal de intenții îndrăgite și disfuncții familiale, pe o scenă întunecată de umbra amenințătoare a unui prinț morocănos, haotic și dezacordat.

„Am sperat să păstrez textura ușoară”, spunea Updike despre acest roman, ”să trec din ceața legendei scandinave în atmosfera diurnă de la Globe. Am căutat să relatez romantismul care a precedat tragedia.”.