Gestionarea nebuniei: Weyburn Mental Hospital and the Transformation of Psychiatric Care in Canada (Spitalul psihiatric Weyburn și transformarea îngrijirii psihiatrice în Canada)

Recenzii ale cititorilor

Recenzentul își exprimă dezamăgirea cu privire la includerea în carte a discuțiilor despre schimbările climatice, considerând că aceasta distrage atenția de la subiectul principal al tratamentului bolilor mintale. Ei subliniază convingerile lor personale cu privire la problemele climatice, susținând că perspectiva cărții este deplasată și irelevantă pentru discuție.

Cadrul din Weyburn și începutul narațiunii par interesante și captivante.

Cartea aduce în discuție schimbările climatice într-un mod pe care recenzentul îl consideră irelevant pentru subiectul bolilor mintale, ceea ce duce la frustrare și la convingerea că narațiunea se abate de la subiectul principal.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Managing Madness: Weyburn Mental Hospital and the Transformation of Psychiatric Care in Canada

Conținutul cărții:

Spitalul de boli mintale Saskatchewan din Weyburn a jucat un rol semnificativ în istoria serviciilor psihiatrice, a cercetării în domeniul sănătății mintale și a furnizării de asistență medicală în comunitate.

Istoria sa oferă o fereastră către natura schimbătoare a serviciilor de sănătate mintală de-a lungul secolului XX. Construit în 1921, Saskatchewan Mental Hospital era considerat ultimul azil din America de Nord și cea mai mare instituție de acest tip din Commonwealth-ul britanic.

Un deceniu mai târziu, Comitetul canadian pentru igienă mintală l-a citat ca fiind unul dintre cele mai rele instituții din țară, în mare parte din cauza supraaglomerării extreme. În anii 1950, spitalul psihiatric din Saskatchewan a atras din nou atenția la nivel internațional pentru implicarea în intervenții terapeutice controversate, inclusiv tratamente cu LSD. În anii 1960, în provincie au avut loc reforme radicale în domeniul sănătății, iar instituțiile de sănătate mintală au suferit schimbări dramatice, deoarece au început să transfere pacienții în comunități.

Pe măsură ce populația de pacienți și de personal a scăzut, clădirea, odinioară palatală, s-a degradat, terenurile agricole întinse ale azilului au fost abandonate, iar serviciile de sănătate mintală au fost integrate într-o rețea complicată de servicii sociale și corecționale. "Managing Madness" de Erika Dyck examinează o instituție care a adăpostit oameni pe care ne străduim să-i înțelegem, să-i ajutăm sau chiar să încercăm să-i schimbăm.