Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea critică abordarea Rezervei Federale de măsurare a masei monetare folosind un agregat de sumă simplă, argumentând că această metodă este fundamental greșită. Ea pledează pentru metoda Divisia Aggregate, care ia în considerare diferitele grade de lichiditate ale activelor monetare. Barnett, autorul, oferă o narațiune bine structurată care îmbină contextul istoric cu rigoarea matematică, făcând statisticile complexe accesibile unui public larg, dar atrăgând și cititorii mai avansați.
Avantaje:⬤ Cartea oferă o critică convingătoare a măsurilor monetare ale Federal Reserve și propune o alternativă mai precisă.
⬤ Descompune cu succes conceptele statistice complexe, făcându-le accesibile celor care nu au o pregătire solidă în domeniul statisticii sau al economiei.
⬤ Stil de scriere captivant, cu anecdote și povești interesante legate de politica monetară.
⬤ Primește calificative favorabile din partea unor cititori pentru utilitatea sa în cercetare și pentru claritatea expunerii sale.
Dezavantaje:⬤ Unii cititori consideră că autorul este excesiv de autoreferențial, ceea ce conduce la o experiență de lectură plictisitoare.
⬤ Cartea poate diverge în domenii tehnice care ar putea fi dificile pentru cei care nu sunt interesați de discuții matematice aprofundate.
(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)
Conținutul cărții:
Un economist de frunte susține că recenta criză financiară nu a fost cauzată de eșecul economiilor tradiționale, ci de date monetare corupte, construite fără referire la economie.
Vina pentru recenta criză financiară și recesiunea ulterioară a fost atribuită în mod obișnuit tuturor, de la firmele de pe Wall Street la proprietarii individuali de locuințe. S-a susținut pe scară largă că criza și recesiunea au fost cauzate de "lăcomie" și de eșecul economiilor tradiționale. În cartea Getting It Wrong, economistul William Barnett susține, în schimb, că s-a făcut prea puțin uz de elementele economice relevante, în special din literatura de specialitate privind măsurarea economică. Barnett susține că, pe măsură ce instrumentele financiare au devenit mai complexe, formulele de agregare monetară cu sumă simplă utilizate de băncile centrale, inclusiv de Rezerva Federală a Statelor Unite, au devenit depășite. În schimb, a fost nevoie de o creștere majoră a disponibilității publice a datelor privind cele mai bune practici. În lipsa informațiilor necesare, gospodăriile, firmele și guvernele au evaluat în mod incorect riscul sistemic și și-au sporit semnificativ gradul de îndatorare și activitățile de asumare a riscurilor. Barnett susține că date financiare mai bune ar fi putut semnala percepțiile greșite și ar fi putut preveni evaluările eronate ale riscului sistemic.
Atunci când banca centrală nu dispune de informații detaliate privind cele mai bune practici, o reglementare mai strictă poate limita consecințele negative ale deciziilor luate în cunoștință de cauză. În schimb, a avut loc dereglementarea. Rezultatul, susține Barnett, a fost o combinație toxică în cel mai rău caz: complexitate crescândă a instrumentelor financiare, date inadecvate și de slabă calitate și reglementare în scădere.
Urmărind narațiunea sa accesibilă a cauzelor profunde ale crizei și lunga istorie a erorilor private și publice, Barnett oferă anexe tehnice, care conțin analiza matematică în sprijinul argumentelor sale.
