Ghalib: O sălbăticie la poarta mea: O biografie critică

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o perspectivă critică și bine documentată asupra lui Ghalib, oferind un context istoric aprofundat și o analiză a operei și vieții sale. Deși este pe placul cercetătorilor și entuziaștilor literaturii urdu, este posibil să nu fie pe placul cititorilor ocazionali din cauza caracterului său tehnic și a conținutului biografic limitat.

Perspectivă nouă asupra lui Ghalib, bine documentată, conține informații istorice care nu se regăsesc în altă parte, perspective interesante asupra afacerilor anticarilor cu texte rare, atractivă pentru cercetători și pasionați de literatură.

Nu este potrivit pentru profani sau cititori ocazionali, titlu înșelător, deoarece se concentrează mai mult pe poezia lui Ghalib decât pe viața sa, îi lipsesc informații biografice cuprinzătoare și poate fi sec cu traduceri de poezie care nu sunt prezentate în originalul urdu.

(pe baza a 7 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Ghalib: A Wilderness at My Doorstep: A Critical Biography

Conținutul cărții:

Mirza Asadullah Khan Ghalib s-a născut la Agra în anii de sfârșit ai secolului al XVIII-lea. Copil precoce, a început să compună versuri de la o vârstă fragedă și a dobândit recunoaștere pe când era încă foarte tânăr.

A scris atât în urdu, cât și în persană și a fost, de asemenea, un mare stilist al prozei. A fost un editor atent, chiar strict, al lucrărilor sale, care a început să publice cu mult înaintea colegilor săi. Predilecția sa pentru scrierea de poezii dificile, obscure, presărate cu metafore complexe, a generat o tradiție unică a comentariilor care nu s-a extins dincolo de opera sa.

Comentariile la actualul său divan urdu au generat o serie de scrieri critice care au condus, în cele din urmă, la crearea unei lentile critice cu care să se privească ghazalul clasic.

Secolul al XIX-lea a fost apogeul colonialismului european. Colonialismul britanic în India a produs schimbări definitive în modul în care literatura era produsă, difuzată și consumată.

Ghalib a răspuns provocării culturale cu o clarviziune lăudabilă. Imaginația sa a căutat implicarea unei comunități mai largi de cititori. Trecerea sa deliberată la compoziția în persană arată că dorea ca operele sale să ajungă dincolo de granițele politice și barierele lingvistice.

Traiectoria poetică a lui Ghalib pornește de la urdu, apoi trece la compoziția aproape integrală în persană și, în cele din urmă, revine la urdu. Aceasta este aproape la fel de complexă ca și poezia sa. Cu toate acestea, producția sa poetică în persană este mult mai mare decât ceea ce a scris în urdu.

Mai important este faptul că a dat prioritate persanei față de urdu. Vocea lui Ghalib ne prezintă o dublă legătură, un paradox lingvistic.

Explorându-i viața, operele și filosofia, această biografie critică autorizată a lui Ghalib deschide o fereastră către multe nuanțe ale Indiei și ale tradiției culturale și literare a subcontinentului.