Ghostbread

Recenzii ale cititorilor

Ghostbread de Sonja Livingston este o carte de memorii emoționantă care surprinde experiențele autoarei de a crește în sărăcie prin capitole scurte și lirice. Cartea împletește atât greutățile, cât și micile bucurii ale copilăriei sale, oferind o privire sinceră și pătrunzătoare asupra complexității iubirii familiale, a luptei emoționale și a rezilienței. Mulți cititori consideră proza frumoasă și povestea convingătoare, rezonând profund cu cei care se pot raporta la lupte similare.

Scriitura este lăudată pentru frumusețea ei lirică și profunzimea emoțională. Capitolele scurte și concise sunt captivante și oferă o portretizare vie a experiențelor din copilărie. Cititorii apreciază reflecțiile sincere și pătrunzătoare ale autorului cu privire la sărăcie și dinamica familiei. Cartea servește ca un instrument care deschide ochii, în special pentru educatori și pentru cei care lucrează cu copii aflați în situații dificile. Mulți au considerat-o o lectură captivantă, memorabilă, care evocă empatia și înțelegerea.

Unii cititori consideră că formatul scurt al capitolelor duce la o lipsă de profunzime în dezvoltarea și analiza personajelor. Sunt menționate contradicții sau clișee ocazionale în scriere. Câteva critici sugerează că cartea pare fragmentată, asemănând-o cu exerciții de scriere liberă, fără o povestire coerentă, ceea ce ar putea împiedica o înțelegere completă a călătoriei autorului.

(pe baza a 48 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Când mănânci supă în fiecare seară, gândurile la pâine te ajută să treci peste.

"Ghostbread" transpune în realitate casele schimbătoare și foametea nesfârșită care modelează viața unei fete crescute în sărăcie în anii 1970. Una dintre cei șapte copii crescuți de o mamă singură, Sonja Livingston a fost crescută în zone din vestul New York-ului care rămân relativ ascunse de restul Americii.

De la un vechi oraș agricol la o rezervație indiană și la un cartier urban fără ieșire, Livingston și frații ei și-au urmat mama nonconformistă de la o casă dărăpănată la alta, în căutarea perpetuă a ceva mai bun. De-a lungul drumului, tânăra Sonja observă realitățile dure cu care se confruntă familia ei, precum și micile momente de frumusețe transcendentă care, cumva, îi fac să meargă mai departe. În timp ce se străduiește să dea un sens lumii sale, Livingston percepe stresul și tiparele care țin copiii - în special fetele - captivi în ciclul sărăciei.

Experiențe culturale mai ample, cum ar fi dragostea ei pentru Wonder Woman și Nancy Drew, precum și experiențele ei cu Cercetașele și cu romano-catolicismul informează această carte de memorii lirică. Livingston evită cu fermitate sentimentalismul, oferind în schimb o meditație asupra a ceea ce "înseamnă" să fii înfometat și arătând că sărăcia poate întări spiritul la fel de sigur cum îl poate măcina.".