În Glad Wilderness, Geraldine Cannon a țesut o tapiserie apalașă de voci și imagini care sunt cumva în același timp clare ca o gaură de înot și sugestive ca o pictură impresionistă: "Pielea lui dezvoltă Braille pe măsură ce mă inspiră". Modul ei nu este formal până la sfârșitul seriei, unde a scris trei triolete, dintre toate lucrurile, care sunt trei dintre cele mai bune triolete pe care le-am citit vreodată. Complet neașteptate și perfect încântătoare.
Lewis Turco, poet/cercetător, autor al cărții The Book of Forms, ed. a 3-a (University Press of New England, 2000)
Numeroasele voci ale lui Geraldine Cannon din această colecție formează un cor, fiecare poem fiind solist la rândul său, în timp ce celelalte fredonează și aplaudă în jurul său. În virtuozitatea povestirii personajelor ei sudice, o lume devine vibrantă. Pe lângă talentele sale narative, Cannon ne oferă imagini care uimesc prin originalitatea și justețea lor. Iată minunata încheiere a primului poem din carte: "Am rămas / cu atât de multe riduri / dacă ne-am putea întinde pielea, / am putea aluneca.".
Susan Ludvigson, poetă, autoare a cărții Escaping the House of Certainty: Poems (Louisiana State University Press, 2006)
Geraldine Cannon se bazează cu încredere pe o observație abilă și pe un limbaj direct, lipsit de referințe rarefiate sau tropi elaborați. Ea vede, ea simte, ea ne ajută să ne întoarcem acasă, să ne reîmprospătăm cu o bucurie stranie într-o sălbăticie de noi experiențe. Din nou și din nou, poemele ei ne ridică în realizarea afectuoasă și contagioasă a puterii poeziei de a crea "timp nemăsurat" și ne spun, așa cum o face adesea vocea ei înțeleaptă: "Acum sunt la fel de plin de uimire ca și tine.".
Michael Heffernan, poet, autor al volumului The Night Breeze off the Ocean: Poems (Eastern Washington University Press, 2005)
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)