Goldwater împotriva lui Carter: politica externă, China și reapariția primatului puterii executive

Titlul original:

Goldwater V. Carter: Foreign Policy, China, and the Resurgence of Executive Branch Primacy

Conținutul cărții:

Goldwater c. Carter spune povestea hotărârii Curții Supreme care a confirmat decizia unilaterală a președintelui James Earl Carter de a anula Tratatul sino-american de apărare mutuală cu Republica China (Taiwan), permițând astfel Statelor Unite să stabilească relații cu Republica Populară Chineză. Senatorul Barry Goldwater și alți membri ai Congresului l-au dat în judecată pe Carter, susținând că președintele avea nevoie de aprobarea Senatului pentru a lua această măsură. Acțiunile președintelui Carter de recunoaștere a Republicii Populare Chineze au fost atât o continuare a unui proces început de președintele Richard Nixon, cât și o piatră de hotar în politica externă care a supraviețuit intervenției juridice și politice. În decizia sa, Curtea Supremă a plasat eliminarea Statelor Unite din tratate mai degrabă în arena politică, decât în cea constituțională.

Goldwater a susținut că, dacă Carter s-a putut retrage din tratatul cu Taiwanul, atunci un alt președinte ar putea, teoretic, să se retragă din NATO și să pună astfel în pericol ordinea politică globală. În mod ironic, ani mai târziu, președintele Donald Trump, care se înscrie în linia conservatorismului lui Goldwater, a reprezentat exact această amenințare.

Joshua Kastenberg plasează cazul Goldwater c. Carter în contextul mai larg al puterii executive. În timp ce puterea prezidențială a crescut în urma New Deal-ului lui FDR, Congresul a limitat această expansiune în timpul conflictului din Vietnam, impunând președinției restricții în domeniile politicii externe și securității naționale care nu au mai fost văzute de la înfrângerea Ligii Națiunilor în Senat în 1919. Cu toate acestea, decizia Curții în favoarea lui Carter a marcat o revenire la creșterea "președinției imperiale", care a continuat să se extindă.