Gone to Earth

Recenzii ale cititorilor

Recenziile la cartea „Gone to Earth” de Mary Webb dezvăluie un amestec de aprecieri pentru scrisul frumos și descrierile vii ale naturii, alături de critici privind realismul personajelor și stilul narativ. Mulți cititori consideră scrisul poetic și evocator, dar unii își exprimă dezamăgirea față de personaje și de implicațiile morale prezentate în poveste.

⬤ Scriere frumoasă și poetică, cu descrieri puternice ale naturii.
⬤ Conține teme feministe și de mediu.
⬤ Personajul captivant al lui Hazel Woodus, care reprezintă independența și o legătură cu natura.
⬤ Unii cititori au apreciat-o ca fiind obsedantă și provocatoare.
⬤ Explorare plăcută a feminității și a temelor societale.

⬤ Personajele sunt adesea considerate nerealiste sau antipatice, în special protagonista.
⬤ Folosirea dialectului este criticată pentru că este ciudată și greu de înțeles.
⬤ Unii consideră că povestea este lipsită de coeziune în comparație cu alte lucrări ale lui Webb, în special „Precious Bane”.
⬤ Parcelele sunt considerate melodramatice sau de modă veche de către unii cititori.
⬤ Mesajul moral și motivațiile personajelor pot fi percepute ca fiind problematice.

(pe baza a 34 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

"Încă o dată a răsunat, iar la reiterarea lui îngrozitoare, oamenii drepți și vânătorii au încetat să mai fie oameni de orice clasă, timp sau credință și au devenit creaturi influențate de o pasiune primordială - frica. Se ghemuiau și tremurau ca niște câini bătuți în timp ce strigătul teribil trezea încă o dată ecourile tremurânde: "S-a dus pe pământ S-a dus pe pământ'" Al doilea roman al lui Mary Webb, publicat pentru prima dată în 1917, este unul dintre cele mai neobișnuite ale secolului XX. Este uimitor de modern în unele dintre temele sale, dar este, de asemenea, în mod clar o fabulă rurală. Este ca și cum un povestitor medieval din vestul țării i-ar fi șoptit la ureche lui Thomas Hardy sau Emily Bronte chiar în momentul în care aceștia spuneau o poveste... Hazel, tânăra și singuratica fiică a harpistului, beemanului și fabricantului de sicrie Abel Woodus, a fost crescută de acesta în mod foarte liber, după moartea soției sale țigănci. El este un om rece și distant; căsuța lor izolată și dărăpănată, adânc în ținutul Shropshire, primește rareori vizitatori. Hazel s-a întors spre natură, în special spre animale, ca ghid al vieții și al iubirii. Ea are un sentiment natural intens pentru orice creatură care suferă și privește lumea exterioară ca fiind potrivnică ei și celor de care are grijă, în special celei mai bune prietene a ei, Foxy, o tânără vulpe pe care a salvat-o. Dar Hazel îmbătrânește, iar bărbații încep să îi remarce frumusețea furtunoasă din tinerețe. În peisajul ei mental superstițios, naiv, neînțelegător și înfricoșător pătrund vestigii ale lumii exterioare tulburătoare.

Mai întâi, vărul ei, Albert, este zguduit când o revede după o lungă perioadă de timp. Apoi, în timpul călătoriei de noapte pe jos de la casa lui Albert din orașul mare, Hazel se rătăcește și este luată de Jack Reddin, un boier local senzualist căruia nu-i vine să creadă ce noroc a avut să dea peste ea. Ea scapă din ghearele lui la timp, cu ajutorul servitorului său acru, dar Jack este hotărât să o găsească și să o ia ca a lui, cutreierând întreaga țară în căutarea ei. Hazel reușește în continuare să scape de el, dar participă la o întrunire a corului local, unde tatăl ei cântă la harpă, iar ea cântă, și acolo un alt bărbat este uimit de ceea ce vede. Acesta este Edward Marston, tânărul preot al unei mici capele de pe un deal abrupt, numită local Micul Munte al lui Dumnezeu. Scena este acum pregătită pentru o luptă titanică între libidinosul Jack și blândul Edward pentru Hazel, în care toate slăbiciunile și eșecurile lor se vor dovedi teribile. Hazel este prinsă într-o capcană amețitoare de dorință și durere, în care inima ei tânără, schimbătoare, iubitoare de independență și sălbatică este testată până la limită. Cu proza intensă, spiralată și atmosferică a unui basm popular, Mary Webb spune o poveste de neuitat despre frică, dorință, dragoste și violență, atât spirituală, cât și fizică, în care presupunerile lumii respectabile sunt puse la grea încercare de unul dintre originalii vieții.

Făcând o recenzie în Times Literary Supplement la prima sa publicare, Rebecca West a spus: "Este un geniu și nu m-ar deranja să pariez că va fi cel mai distins scriitor al generației noastre".