Good Dogs Don't Make It to the South Pole (Câinii buni nu ajung la Polul Sud)

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă un câine pe nume Tassen care își povestește viața alături de doamna Thorkildsen după moartea soțului acesteia, maiorul Thorkildsen. Cartea explorează teme precum îmbătrânirea, singurătatea și legătura dintre oameni și câini, împletite cu contextul istoric al expedițiilor polare ale lui Roald Amundsen. Deși are momente de umor, tonul general este întunecat și sumbru, ceea ce a dus la o primire mixtă în rândul cititorilor.

Traducerea este excelentă, iar cartea oferă o perspectivă unică prin utilizarea punctului de vedere al unui câine. Mulți cititori au apreciat profunzimea emoțională a poveștii, explorarea atentă a îmbătrânirii și momentele de umor care atenuează unele dintre temele mai întunecate. Relația dintre Tassen și doamna Thorkildsen este înduioșătoare, iar elementele istorice referitoare la expediția lui Amundsen adaugă un strat intrigant narațiunii.

Mulți cititori au considerat că povestea este sumbră, repetitivă și trenantă, în special în ultimele secțiuni. Unii au fost dezamăgiți de temele întunecate legate de îmbătrânire și singurătate, considerând că acestea au eclipsat orice elemente comice. Finalul a fost criticat în special ca fiind nesatisfăcător și dureros pentru iubitorii de câini. Mai mulți recenzenți au remarcat că nu a fost o lectură ușoară sau înălțătoare, ceea ce ar putea descuraja unii cititori potențiali.

(pe baza a 15 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Good Dogs Don't Make It to the South Pole

Conținutul cărții:

O poveste amuzantă și emoționantă despre îmbătrânire, moarte, prietenie și viață, care dovedește că, uneori, povestea unui câine este cea mai umană dintre toate.

Tassen a fost întotdeauna un câine de un singur om. Când companionul său uman, Major Thorkildsen, moare, Tassen și doamna Thorkildsen rămân singuri. Tassen îl jelește pe Major mâncând prea multe dulciuri, iar doamna T. bând prea mult. Dar, în mod neașteptat, cei doi găsesc un teren comun în cercetarea expediției lui Roald Amundsen la Polul Sud, condusă de o haită de câini curajoși.

Dar zilele liniștite pe care Tassen și doamna T le petrec împreună la bibliotecă, cercetând aventura arctică a exploratorului, sunt întrerupte de sosirea fiului și a nurorii acesteia. Nerăbdători să se mute în casa spațioasă a maiorului, aceștia plănuiesc să o trimită pe doamna T. la un azil de bătrâni. În timp ce se gândește la propria soartă, Tassen se cutremură când se gândește la ce i s-ar putea întâmpla Totuși, Tassen și doamna T nu sunt pe punctul de a renunța. Inspirată de Roald Amundsen și câinii săi, această pereche improbabilă este pregătită să înfrunte orice le rezervă viața.

Câinii buni nu ajung la Polul Sud este un portret plin de comedie neagră și fantezie al îmbătrânirii și al morții, descris prin intermediul prieteniei dintre un câine și o femeie în vârstă.

Traducere din norvegiană de Marie Otsby