Gracia, Fe & Libre Albedrio: Un contrast al punctelor de vedere soteriologice între calvinism și arminianism

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Robert E. Picirilli, „Har, credință și liber arbitru”, discută dezbaterile teologice dintre calvinism și arminianism, punând accentul pe opiniile lui Arminius și abordând în același timp neînțelegerile frecvente. Cartea își propune să clarifice ambele doctrine și oferă o perspectivă specifică denumită „arminianism reformat”, care combină elemente ale ambelor școli. Cartea este descrisă ca fiind concisă și directă, cu un conținut solid, dar cu critici privind calitatea fizică a publicației.

Cartea este lăudată pentru tratarea clară și cuprinzătoare a arminianismului clasic și pentru capacitatea sa de a contrasta în mod eficient calvinismul și arminianismul. Este bine apreciată pentru conținutul și profunzimea sa, oferind o examinare pătrunzătoare a tensiunilor teologice dintre cele două poziții.

Criticile includ calitatea scăzută a materialului și a tipăririi, care diminuează experiența de lectură.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Gracia, Fe & Libre Albedrio: Un Contraste de Los Puntos de Vista Soteriologicos Entre El Calvinismo Y El Arminianismo

Conținutul cărții:

Aceasta este traducerea în spaniolă a cărții Grace, Faith, Free Will: Contrasting Views of Salvation, Calvinism and Arminianism. În această lucrare, Picirilli reînnoiește discuția problemelor care au divizat calvinismul și arminianismul încă de la Reformă.

Jacobus Arminius, un teolog olandez din secolul al XVI-lea, a contestat ideile teologice dominante avansate de cunoscutul reformator protestant John Calvin și discipolii săi. Din punct de vedere istoric, Arminius a fost frecvent înțeles greșit și adesea reinterpretat de prieteni și dușmani deopotrivă.

Deși Picirilli prezintă atât calvinismul clasic, cât și arminianismul pentru a-i ajuta pe cititori să decidă în mod inteligent pentru ei înșiși, el susține fără rușine o formă foarte specifică de arminianism ca fiind cea mai bună rezolvare a tensiunilor dintre cele două poziții doctrinare. În ceea ce el numește „Arminianismul Reformei”, Picirilli revendică opiniile originale ale lui Arminius și ale apărătorilor săi.