Grădina supraviețuirii (Esprios Classics)

Recenzii ale cititorilor

Cartea a primit recenzii mixte, unii lăudându-i scriitura captivantă și valoarea de divertisment, în timp ce alții au criticat-o pentru că nu a răspuns așteptărilor. Mulți cititori i-au apreciat farmecul ca scurtă narațiune romantică, în timp ce alții au fost dezamăgiți din cauza abaterii sale de la temele așteptate de groază și fior.

Mulți recenzenți au considerat că această carte merită banii, este amuzantă și o lectură excelentă pentru începători. Unii au apreciat temele mistice și stilul unic de povestire, în special cei care apreciază narațiunile personale.

Mai mulți cititori și-au exprimat dezamăgirea, observând că cărții îi lipsesc elementele înfricoșătoare și de thriller la care se așteptau. Alții au descris-o ca fiind plictisitoare, incoerentă și lipsită de claritate. Unii au menționat în special că nu se referă la grădinărit sau supraviețuire, așa cum sugerează titlul.

(pe baza a 23 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Garden of Survival (Esprios Classics)

Conținutul cărții:

Algernon Henry Blackwood (1869-1951) a fost un scriitor englez de povestiri supranaturale. La sfârșitul vârstei de 30 de ani, Blackwood a început să scrie povestiri de groază.

A avut mult succes, scriind zece cărți de povestiri și apărând atât la radio, cât și la televiziune pentru a le povesti. A scris, de asemenea, paisprezece romane și o serie de piese de teatru, dintre care majoritatea au fost produse, dar nu și publicate. A fost un iubitor pasionat de natură, iar multe dintre povestirile sale reflectă acest lucru.

Deși Blackwood a scris o serie de povestiri de groază, lucrările sale cele mai tipice caută mai puțin să sperie, ci să inducă un sentiment de uimire. Exemple bune sunt romanele The Centaur (1911) și Julius LeVallon (1916) și continuarea sa The Bright Messenger (1921).