Grand Central Winter

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Lee Stringer oferă o perspectivă puternică și filosofică asupra persoanelor fără adăpost, detaliind experiențele sale personale cu dependența și viața pe străzi. Narațiunea oferă o perspectivă asupra complexității vieții persoanelor fără adăpost, prezentând atât luptele, cât și poveștile diferitelor persoane, reflectând în același timp asupra propriei călătorii a lui Stringer către recuperare.

Cartea este lăudată pentru scrisul său puternic, pentru poveștile captivante și pentru ideile provocatoare despre dependență și lipsa de adăpost. Recenzenții apreciază onestitatea brută, umorul și reflecțiile filosofice ale lui Stringer, prezentând un stil captivant și captivant care rezonează cu mulți. Acesta oferă o perspectivă nouă care îi provoacă pe cititori să vadă persoanele fără adăpost ca fiind complexe și multifațetate.

Unii recenzenți au remarcat că narațiunea poate fi dezarticulată, lipsită de coeziune și profunzime în anumite domenii, făcând-o să pară grăbită sau subdezvoltată. Alții și-au exprimat dorința de a avea mai multe detalii despre procesul de recuperare al lui Stringer și despre provocările cu care se confruntă persoanele fără adăpost. Stilul memorialistic al cărții s-ar putea să nu îi satisfacă pe cei care caută un comentariu social cuprinzător despre lipsa de adăpost.

(pe baza a 36 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

O carte notată de New York Times

Fie că Lee Stringer descrie „colțul lui Dumnezeu”, cum numește el strada 42, sau pe prietena sa Suzy, o prostituată și „turistă expirată” al cărei copil îl dădăcește uneori, fie că povestește experiențele sale de la Street News, unde a început să vândă ziarul pentru un salariu de subzistență, apoi a scris articole și a fost pentru o vreme redactor șef, fie că este vorba despre aventurile sale în infama închisoare Tombs din New York, despre prestarea de servicii în folosul comunității sau despre dormitul în tunelurile de sub Grand Central Station noaptea și colectarea de conserve ziua, aceasta este o carte bogată în mici acte de bunătate, umor și chiar eroism, alături de violența și disperarea așteptate ale vieții pe stradă. Întotdeauna există loc, scrie Stringer, „în mijlocul sclipiciului bijuteriilor din costume... pentru încă un diamant în stare brută”.

Două evenimente survolează Grand Central Winter ca niște santinele: Descoperirea cocainei crack de către Stringer și pasiunea sa pentru scris. Între aceste două activități foarte diferite, dar ciudat de asemănătoare, viața lui Lee s-a derulat, în anii 1980, și a luat forma unei odisee, o luptă epică pentru a găsi sens și fericire în vremuri aride. În cele din urmă, a învins prima dependență cu ajutorul unui program de tratament. A doua dependență, scrisul, îl ține încă în priză.

Printre numeroasele realizări ale acestei cărți se numără faptul că Stringer reușește să transmită ceva din vitalitatea și complexitatea unei vieți în declin. Cititorul pleacă de la ea fredonându-i melodia, una care este mai mult înțeleaptă decât disperată, mai puțin despre rușinea pe care o simțim atunci când ne confruntăm cu o imagine a celor mai puțin norocoși și mai mult despre bucuria pe care o simțim atunci când experimentăm umanitatea noastră comună.