Guantanamo

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Citizen of a Lonely Planet” aprofundează teme legate de identitate, cetățenie și efectele războiului prin povestea lui Rashid, un turist german de origine indiană deținut în Afganistan. Cartea prezintă un comentariu sumbru asupra naturii detenției și dezumanizării în contextul globalismului. Cu toate acestea, unele recenzii critică cartea ca fiind părtinitoare din punct de vedere politic și excesiv de simpatică pentru deținuți.

Romanul este lăudat pentru explorarea unor teme complexe precum cetățenia, identitatea și pierderea sinelui din cauza dezumanizării. Criticii laudă narațiunea sa puternică, care reflectă asupra absurdității încarcerării și a eliminării contextului în război, ceea ce o face o lectură care îndeamnă la reflecție.

Criticii subliniază faptul că cartea prezintă o puternică părtinire politică, etichetând-o drept propagandă islamistă și sugerând că ignoră gravitatea acțiunilor celor deținuți în Guantanamo. Unii recenzenți consideră că cartea prezintă o viziune unilaterală, care poate să nu recunoască contextul complet al trecutului personajelor.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

La începutul războiului din Afganistan, tânărul Rashid, născut în Hamburg dintr-un tată indian și o mamă germană, călătorește în India pentru a revendica o moștenire. Acolo, se împrietenește cu un tânăr afgan și își continuă călătoria spre Peshawar, unde ajunge în mijlocul unei demonstrații antiamericane.

Este arestat, predat americanilor și dus la faimosul Guantanamo. Ceea ce urmează este un experiment literar remarcabil, un roman bazat pe o cercetare meticuloasă. În șase scene, acesta descrie viața lui Rashid în lagăr.

Sensibil, dar complet lipsit de sentimentalism, romanul explorează consecințele existențiale ale izolării, suprimării și incertitudinii - frică paralizantă, iluzii psihotice, identificare maniacală cu colegii prizonieri și, în cele din urmă, resemnare. Scris cu o feroce claritate morală și o remarcabilă economie de expresie, Guantanamo funcționează atât ca o declarație politică, cât și ca o examinare fascinantă a relației prizonier/închisoare.