Adaptive Governance to Manage Human Mobility and Natural Resource Stress
Legăturile dintre resurse și migrație funcționează ca un sistem complex de adaptare, mai degrabă decât să fie bazate pe mecanisme cauzale liniare. Gândirea sistemică susținută în cadrul acestui element sporește includerea dimensiunilor socio-psihologice, financiare, demografice, de mediu și politice care mediază căile de legătură între resurse și (im)mobilitate.
Paradigma guvernanței sistemelor terestre oferă o modalitate de gestionare mai eficientă a fluxurilor migratorii globale, permițând luarea în considerare a rețelelor și a interdependențelor, pe lângă adaptabilitatea inerentă. Goana după resurse, deplasarea hidroenergetică și retragerea din zonele de coastă cauzată de climă sunt exemple de circumstanțe care leagă resursele și mobilitatea umană. De asemenea, mișcarea poate îmbunătăți condițiile de mediu și, prin urmare, se recomandă o monitorizare atentă a impactului și a politicilor care valorifică beneficiile migrației.
Obligațiile de remitere de bani verzi și politicile de proprietate funciară care favorizează o mai bună utilizare a resurselor arabile sunt ingrediente-cheie ale unei abordări mai orientate spre sisteme în ceea ce privește gestionarea mobilității. Pactul mondial privind migrația oferă o oportunitate de a operaționaliza astfel de abordări de guvernanță adaptivă în Antropocen.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)