Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Recenziile la „Hadrian al șaptelea” de Frederic Rolfe reflectă o gamă largă de opinii. Mulți cititori îi apreciază narațiunea unică, stilul și excentricitatea autorului, în timp ce alții o consideră plictisitoare, greu de citit sau problematică prin temele și reprezentările sale. Cartea este recunoscută pentru calitățile sale premonitorii și pentru profunzimea temei referitoare la Biserica Catolică și la problemele societății, dar este criticată și pentru ciudățeniile sale, limbajul dens și rasismul perceput.
Avantaje:⬤ Stil narativ unic și unic, adesea descris ca „artă outsider”.
⬤ Teme care rezonează cu problemele moderne, inclusiv corupția bisericii și accentul pus pe cei defavorizați.
⬤ Reprezentarea unui papă „accidental” care sfidează convențiile și pledează pentru pace.
⬤ O privire fascinantă în mintea idiosincratică a autorului, oferind o experiență de lectură interesantă, deși ciudată.
Dezavantaje:⬤ Stil de scriere dens și complicat, care poate necesita consultarea constantă a unui dicționar.
⬤ Unii consideră povestea plictisitoare și repetitivă, cu prea mult accent pe concepte abstracte.
⬤ Elemente ale cărții care par învechite sau problematice, cum ar fi rasismul perceput și alte prejudecăți.
⬤ Excentricitatea autorului poate îndepărta cititorii care caută o poveste convențională.
(pe baza a 26 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Hadrian the Seventh: Historical Novel
Conținutul cărții:
Hadrian al șaptelea este un roman al împlinirii extreme a dorințelor, care a pornit de la un articol pe care l-a scris despre Conclavul papal pentru alegerea succesorului Papei Leon al XIII-lea. Prologul ni-l prezintă pe George Arthur Rose - un candidat ratat la preoție, căruia mașinăriile și bâlbele mașinăriei ecleziastice romano-catolice i-au refuzat vocația, iar acum trăiește singur cu pisica sa galbenă.
Rose este vizitat de doi oameni de seamă ai bisericii, dintre care un cardinal arhiepiscop. Cei doi îi propun să îndrepte nedreptățile care i s-au făcut, să-l hirotonească preot și să-l ducă la Roma, unde Conclavul pentru alegerea noului Papă a ajuns în impas.
Când ajunge la Roma, constată că cardinalii au fost inspirați, divin sau nu, să îi ofere papalitatea. El acceptă și, întrucât singurul Papă englez anterior a fost Adrian (sau Hadrian) IV, își ia numele de Hadrian VII.
