Hagia Sophia și experiența estetică bizantină

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 3 voturi.

Titlul original:

Hagia Sophia and the Byzantine Aesthetic Experience

Conținutul cărții:

Construcția bisericii Hagia Sophia din Constantinopol (532-537 d.Hr.) a fost esențială pentru conturarea identității bizantine timpurii. Această carte examinează edificiul din perspectiva esteticii pentru a defini conceptul de frumusețe și sensul artei în Bizanțul timpuriu.

Gândirea estetică bizantină este reevaluată în raport cu neoplatonismul antichității târzii și cu scrierile lui Pseudo-Dionysius, care oferă paradigme fundamentale pentru atitudinea antichității târzii față de artă și frumusețe. Aceste concepte metafizice ale esteticii sunt, în cele din urmă, fundamentate pe experiențe de senzație și percepție și reflectă modul în care lumea și realitatea erau percepute și înțelese, semnificând identitatea culturală a Bizanțului timpuriu. Există diferite tipuri de date estetice, cele prezente în obiectul estetic și cele găsite în răspunsurile estetice la obiect.

Acest studiu analizează datele estetice încorporate în structura arhitecturală din secolul al VI-lea și în decorațiunile interioare ale Hagiei Sophia, precum și în răspunsurile literare (ekphrasis) la această clădire. Scopul ekphrasis-ului bizantin era de a transmite prin mijloace verbale aceleași efecte pe care le-ar fi provocat artefactul în sine.

O analiză literară a acestor descrieri retorice recapitulează percepția și așteptările bizantine și, în același timp, dezvăluie procesele cognitive declanșate de Marea Biserică. Caracteristica estetică centrală care reiese din ekphraseis din secolul al VI-lea ale Hagiei Sophia este lumina. Lumina este descrisă ca fiind elementul decisiv în experiența spațiului sacru, iar lumina este asociată simultan cu noțiunea de înțelepciune.

Se susține că conceptele de lumină și înțelepciune sunt elemente programatice întrepătrunse care stau la baza arhitecturii unice și a decorului non-figurativ al Hagiei Sophia. O preocupare similară pentru fenomenul luminii și dimensiunea sa epistemologică este reflectată și în alte monumente contemporane, atestând omniprezența acestor valori estetice în Bizanțul timpuriu.