Haitienii: O istorie decolonială

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o relatare istorică cuprinzătoare a statului Haiti, concentrându-se pe perspectivele poporului haitian, mai degrabă decât pe cele ale cuceritorilor europeni. Cartea explorează reziliența țăranilor haitieni, semnificația parcelelor de pământ familiale și rolul limbii kreyòl în promovarea rezistenței împotriva colonialismului.

Cartea oferă o perspectivă unică prin centrarea pe experiențele celor cuceriți și nu ale cuceritorilor. Ea pune accentul pe agenția țăranilor haitieni și pe practicile lor culturale. Narațiunea este cuprinzătoare și detaliată, ceea ce o face comparabilă cu alte lucrări semnificative pe această temă. Este foarte recomandată studenților absolvenți și cadrelor didactice.

Autorul manifestă un interes limitat pentru perspectivele și obiectivele occidentale, ceea ce ar putea să nu atragă cititorii care caută o viziune mai echilibrată. Unii ar putea considera că accentul academic îl face mai puțin accesibil pentru cititorii generali.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Haitians: A Decolonial History

Conținutul cărții:

În această amplă istorie, Jean Casimir, intelectual haitian de frunte, susține că povestea statului Haiti nu ar trebui să înceapă cu imaginea obișnuită a Saint-Domingue ca fiind cea mai bogată colonie a secolului al XVIII-lea. Mai degrabă, aceasta începe cu o reconstituire a modului în care indivizi din Africa, în plină epocă de aur a imperialismului, au creat o societate suverană bazată pe imaginație politică și pe o respingere radicală a ordinii coloniale, care a persistat chiar și în timpul ocupației americane din 1915.

De asemenea, The Haitians re-teoretizează în mod critic însăși natura sclaviei, a colonialismului și a suveranității. Aici, Casimir centrează perspectivele moun andeyo din Haiti - țărănimea rurală de origine africană, în mare parte coborâtă din Africa. Întrebându-se cum au supraviețuit acești oameni marginalizați și reduși la tăcere în mod sistematic în fața unei lipse aproape totale de drepturi politice, Casimir identifică ceea ce el numește un sistem de contraplantare.

Derivat din practicile politice și culturale din Caraibe, sistemul de contraplantare cuprindea o dependență constantă față de proprietatea funciară la scară mică. Casimir arată cum lakou, mici parcele de pământ, adesea locuite de generații ale aceleiași familii, au fost și continuă să fie locuri de rezistență, chiar și în fața dezavantajelor structurale care își au originea în perioada colonială, unele dintre acestea continuând să fie menținute de guvernul haitian cu sprijinul unor puteri externe.